geOrrge’s experiences

poate nu multi stiti dar “metro”-ul american se cheama walmart, ei au de regula preturile cele mai mici, calitatea cea mai proasta si sunt peste tot … de magazine vorbesc. avantajul e ca e deschis non-stop si daca stii sa alegi gasesti si chestii de calitate, la capitolul haine insa sunt destul de slabi spre foarte slabi … infine. de cand am venit aici am fost uimit de oamenii ce-i poti vedea la walmart-uri, aproape ca e vorba de alta specie. multi sunt saraci si ii inteleg pt ca asta e locul unde poti cumpara ieftin, dar multi sunt pur si simplu ignoranti in ale imbracamintii, modului in care se iese in public, mancarii ce o baga in ei, etc. din pacate acestia reprezinta o categorie de americani parca tot mai bine reprezentata in ultima vreme. acum doua luni cand ioana a fost in canada a fost uimita cat de bine era imbracata lumea din oras (vancouver) si zicea cu parere de rau ca in state nu prea vezi lumea dichisita cand iese in oras, si nu vorbesc aici de rochii de seara si costume armani.

ieri am gasit in sfarsit si exemple foto cu aceasta “specie” de americani: peopleofwalmart.com

de multe ori cand ascult muzica, ceea ce ma atrage cel mai mult e sound-ul mai aparte al unei melodii, vocea deosebita, cate un solo mic ascuns prin ceva melodie, cate o combinatie f ingenioasa intre voce si instrumente, etc … adica sa fie ceva care ma faca atent in afara de versuri. Skunk Anansie au intrunit aproape toate aceste criterii de la primul lor album pe care l-am ascultat, au venit la vremea lor cu ceva aproape nemaiauzit pana atunci de mine si am ramas marcat pana astazi.

am mai trecut un hop, sa mergem cu barca pe un rau cale lunga. aveam de ales intre caiac, canoe (barca), raft (barca gonflabila) si chiar colac (pt distante mai scurte si fara nici unpic de control ). cum eram 10 oameni din care 4 erau copii chiar mici si toti eram la prima incercare am ales 2 barci gonflabile in care ne-am incarcat tot calabalacul: vreo 3 cutii cu bauturi si mancare la rece plus alte genti cu treburi trebuincioase. de ce 3 cutii cu racoritoare? pt ca aveam sa mergem pe rau aproximativ 10 km (noi am fi vrut tura 20 km dar am ajuns prea tarziu si nu ne-au mai lasat), iar soarele era sus si puternic.

pot spune ca a fost super, odata intrati la apa am legat cele doua barci una de alta pt a fi impreuna tot timpul si ne-am lasat mai mult dusi de curent la vale. intre timp admiram malurile impadurite ale raului, peretii stancosi care strajuiau raul din cand in cand, bancurile de besti mici urmate de bancuri de pesti mari si chiar foarte mari care incercau sa fuga din calea barcilor noastre sau alte barci si caiace si colaci ce pluteau la vale cu lume fericita sa petreaca o zi de vara in aer liber. nici nu v-am zis unde am fost , pe raul Illinois in partea de nord-est a statului Oklahoma, in apropierea oraselului Tahlequah. am avut parte si de probleme, inevitabil, de cateva ori ramanand blocati in copacii cazuti in rau, sau chiar impotmoliti in vreo zona cu apa foarte mica, dar totul a decurs lejer iar prin zonele cu apa mai rapida au fost chiar faine.

pana la urmatoarea tura cu barcile, probabil candva peste o luna, va las cu putinele poze facute.

vezi toata galeria de poze »

daca tot am discutat despre mancare si retete, iata o idee nastrusnica pusa de unii in aplicare. acestia au incercat sa vada jumatatea plina a paharului pe timp de canicula si au incercat (si reusit) sa traduca expresiile banale zise de oricine in zilele fierbinti ale verii, precum “ma topesc de cald”, in rezultate frumos mirositoare si totodata foarte gustoase. cum va suna o portie de lasagna, sau niste pui la tava facute doar la soare? nu chiar direct sub soare totusi, s-au inventat intre timp cuptoarele solare care nu au nevoie decat de un loc insorit si nimic altceva (nici gaz, nici curent electric).

am dat recent peste un mic ghid in ale gatitului la soare. evident, unde altundeva decat in oklahoma unde soarele ne acompaniaza majoritatea zilelor din an, iar caldurile de peste vara te topesc literalmente.

bon apetit.

credca unul dintre cele mai bune lucruri facute de americani a fost faptul ca au reusit sa faca totul mai accesibil omului de rand. automobile ieftine, televizoare in fiecare casa, case pt fiecare, si de ce nu gatitul pentru toti - inclusiv retetele extravagante din bucataria franceza. cine a auzit de Julia Child? ei bine ea e cea care a “tradus” pe intelesul americanilor (si poate chiar a fiecarui om simplu) bucataria franceza. filmul Julie & Julia este o biografie plina de viata si umor. urmarind filmul nu am putut sa nu ma gandesc la Amelie - poate din cauza naturaletii personajelor si a actiunilor lor, sau a poftei de viata emanata, sau poate a Paris-ului . in orice caz reflexul e ca dupa film iti vine sa mergi in librarii sa cauti Mastering the Art of French Cooking si sa fugi rapid acasa si sa gatesti o Beef Bourguignon (tocanita de vita) sau o rata dezosata pana nu mori de tot de foame.

ps. e bine sa mergeti proaspat mancati la film