geOrrge’s experiences

muzica ar trebui creata intai si intai pentru placerea proprie a autorului, iar atata timp cat acesta (autorul) este multumit de realizarea sa, numai atunci ar trebui sa ofere si altora creatia sa. evident ca toti muzicienii (solo sau in cadrul unei trupe) o sa zica acest lucru, dar cati dintre ei chiar si fac asa? cati dintre ei isi asculta propriile melodii mult timp dupa realizarea lor? nu ma refer la creatiile din primii … hai sa zicem … 5 ani de activitate, cand entuziasmul inceputului de drum are o forta nebanuita. ma refer asa, dupa vreo 10-15 ani de activitate, cand monotonia este cel mai mare dusman. cati mai creeaza ceva pentru ei si nu pt fani? credca foarte putini. citeam zilele trecute in EvZ un foarte bun interviu cu michael cretu, omul din spatelei enigmei (pt cine nu stia deja) si ma minunam de energia din el, de constiinciozitatea aplicata in muzica sa chiar dupa aprope 20 de ani de Enigma si mai ales de faptul ca prefera sa ramana in umbra muzicii sale.

enigma mi-a placut de la inceput, de la primul album. cu toate ca acel album avea tente cam disco pentru adolescentul din mine de atunci (in acei ani eram mai mult cu rockul si de multe ori refuzam orice nu avea una sau doua chitari, un bas, tobe si voce) dar sunetul gregorian, combinatiile de voci si instrumentele nu m-au facut decat sa deschid mai bine urechile. al doilea album l-am cam sarit, mi-a ramas in memorie doar cu batranul care intinereste in acel videoclip. al treilea album insa mi-a deschis complet ochii si urechile, atunci am inceput sa ascult cu adevarat enigma. in orice caz enigma a inceput de atunci sa reprezinte ceva special pt mine, o muzica ce ma lasa sa visez, o muzica ce ma face sa ies afara si sa traiesc fiecare moment.

prima oara am auzit de nick cave odata cu videoclipul la weeping song, cu cei doi in barca care plutea in valurile de folie neagra de plastic si cantand un cantec ciudat dar foarte captivant - mi-a ramas intipariti in memorie pana in ziua de azi. au trecut niste ani si a aparut albumul murder ballads cu al lui hit where the wild roses grow si brusc mi-am reamintit de nick cave. stiu ca atunci ne-am cumparat (eu cu fratemeo) si caseta cu albumul … dar care s-a pierdul la un moment dat. pana atunci tot ce era legat de nick cave era negru si in ceata pentru mine, nu puteam sa imi amintesc alte melodii in afara de cele doua … pana prin 2001, cand mi-am facut rost de mai multe albume ale lui si am inceput sa il ascult tot mai mult si tot mai captivat de voce, versuri, muzica … de tot defapt. mai jos cateva videoclipuri, in ordine: henry lee, i had a dream joe si fifteen feet of pure white snow.

musai sa ascultati si Carny, nu are videoclip oficial dar unii i-au facut pe youtube, creca e melodia ce m-a uimit cel mai mult de la nick cave.

ascultam acum cateva zile dream theater si white stripes, si combinatia asta m-a facut sa ma gandesc ca as vrea sa ascult niste celelalte cuvinte. credca de vina au fost notele brute de la white stripes (cc: sonorizarea saraca de pe primele albume) imbinate cu perfectiunea si complexitatea muzicala a celor de la dream theater (cc: pasaje muzicale bine lucrate, texte cu mesaj) … credca cel mai mult mi-a placut albumul ispita, album care m-a suprins atat cu textelor care ieseau din tiparul albumelor rock de dupa revolutie dar si a muzicii … cu aer nou. tin minte ca albumul a fost scos in perioada in care la protv era nebunia generatiei pro care dadusera drumul si la concertele gratuite in aer liber, o noutate pt romania pe atunci. de ce fac legatura asta? pt ca la cluj au fost si cei de la celelalte cuvinte, iar concertul a fost la casa tineretului .

week-endul asta ce tocmai a trecut l-am dedicat culturalizarii, mai exact am fost la doua concerte unul cu buffalofitz si altul cu andesmanta - unii canta bluegrass, ceilalti “muzica din anzi”. nu e prima oara cand vedem cele doua trupe dar cum a trecut ceva vreme de la ultima vizionare a lor am zis ca hai sa nu-i ratam. pe buffalofitz i-am ascultat vineri seara intr-o librarie (credca e a 3-a oara cand ii vedem in aceasi librarie) impreuna cu inca vreo 20 de persoane stranse in jurul semineului (cu gaz) . ecuadorienii de la andesmanta sunt 4 frati care circula prin toata sua si isi prezinta muzica si mai ales intrumentele lor. din cate am inteles de la alti americani moda trupelor de ecuadorieni/peruani/chilieni/… care canta prin orase pe strazi e prezenta si in sua nu doar in romania, sic. ce e fain la acesti 4 frati e ca de la concertele lor pleci relaxat si plin de buna dispozitie. de data asta pot sa va ofer pe langa cuvinte si cateva exemple de la concertele lor gratie youtubului:

andesmanta:

alte melodii:
http://youtube.com/watch?v=ZK6ymYvqMAw
http://youtube.com/watch?v=kGpUj4dJRCY
http://youtube.com/watch?v=B1xdqsu1hZ8

buffalofitz, chiar in libraria cu pricina:

si inca o melodie pentru doritori:
http://youtube.com/watch?v=sR7c3r6bv6A

ma abtin de la orice fel de comentarii pentru ca nu as avea cuvinte suficiente, mai bine urmariti concertul (in doua parti) inserat mai jos iar cand puteti mergeti sa-l vedeti in concert.