geOrrge’s experiences

avantajul romaniei in domeniul tv e ca nu avem nici un fel de istorie serioasa, in afara de telejurnalul comunist de la ora 7 (sau era 8?), telenciclopedia, tezaur folcloric si meciurile de fotbal totul a fost si este trecator. cate o emisiune noua interesanta azi, alta maine, inca una ca si prima da cu alt nume si alt prezentator si pe alt canal,… insa nimic care sa dainuie peste ani si ani. de ce zic ca e un avantaj asta? pt ca asa am putea sa vedem chestii noi si interesante foarte des, mai tineti minte protv-ul din 96-97? din pacate trebuie sa vrea si producatorii asta, infine. pentru a intelege totusi de ce e un avantaj sa va ganditi ca in state de exemplu stirile sunt de la ora 5, 6 si 10 seara - indiferent de canal, intre 8 si 10 seara sunt seriale - pe toate canalele. dupa stirile locale de la 10 seara incep talk-showurile: primul se cheama talk-showul de seara tarziu cu xulescu (inclocuiti aici david letterman, jay leno si altii fosti sau actuali) - indiferent de canal, iar al doilea se cheama talk-showul de seara foarte tarziu cu alt xulescu si incepe undeva pe la 12. ma rog, doar oprah sare unpic din schema si isi cheama emisiunea doar oprah, fara “de seara tarziu” - desi mai are un show tot ea si dupa-masa … infine, o sa spuneti ca nimic nou, asa e si pe la proteveuri, beunu-ri si antene - daaa, dar nu din anii ‘60(!) incoace fara oprire.credca fiecare televiziune de aici care are aceste talk-showuri tarzii a schimbat aprox 3 prezentatori, si nu pt ca au vrut mai multi bani, sau s-o certat cu sirbu sau ceva partid, ci pt ca au murit, sau in cel mai bun caz au zis ca sa profite si ei de pensie daca to au ajuns la 80-90 de ani. astfel, fiecare din astia 3 au stat poate si 20 de ani daca nu mai mult la aceasi emisiune de pe acelasi canal!

si daca nu va ajunge acest program de televiziune (pe toate canalele) pe ultimii zeci de ani, mai adaugati ca fiecare talk-show de seara tarziu (si foarte tarziu) are urmatoarea schema: monolog de introducere cu glumite despre evenimentele zilei, 2-3 interviuri de cate 5-10 minute cu vedete care tocmai au scos un film, album, carte, … si totul punctat cu trupa de studio (care o au toti iara) si eventual un mini-concert (macar destul de live) al unei trupe de muzica si ea cu ceva album nou tocmai scos pe piata.

mai cititi inca, nu v-ati plictisit si voi deja? . ei bine am scris tot romanul asta defapt ca sa va recomand unul din aceste show-uri de seara foarte tarziu. este pe nbc si e gazduit de craig ferguson - un comediant de origine scotiana care tocmai si-a luat cetatenia americana (a si filmat interviul - vedeti mai jos). de ce imi place de el? pt ca e natural, glumele nu-i sunt fortate ca si la restul, leaga glumele intre ele, nu ca restul care taie cu toporul … pluus, face si niste interviuri extraordinare cu cate unele vedete, mai ales scotieni ca el

obs. orele afisate mai sunt sunt dupa central time (meridianul pe care sunt toate statele din centrul continetului)

de multe ori cand ascult muzica, ceea ce ma atrage cel mai mult e sound-ul mai aparte al unei melodii, vocea deosebita, cate un solo mic ascuns prin ceva melodie, cate o combinatie f ingenioasa intre voce si instrumente, etc … adica sa fie ceva care ma faca atent in afara de versuri. Skunk Anansie au intrunit aproape toate aceste criterii de la primul lor album pe care l-am ascultat, au venit la vremea lor cu ceva aproape nemaiauzit pana atunci de mine si am ramas marcat pana astazi.

daca tot am discutat despre mancare si retete, iata o idee nastrusnica pusa de unii in aplicare. acestia au incercat sa vada jumatatea plina a paharului pe timp de canicula si au incercat (si reusit) sa traduca expresiile banale zise de oricine in zilele fierbinti ale verii, precum “ma topesc de cald”, in rezultate frumos mirositoare si totodata foarte gustoase. cum va suna o portie de lasagna, sau niste pui la tava facute doar la soare? nu chiar direct sub soare totusi, s-au inventat intre timp cuptoarele solare care nu au nevoie decat de un loc insorit si nimic altceva (nici gaz, nici curent electric).

am dat recent peste un mic ghid in ale gatitului la soare. evident, unde altundeva decat in oklahoma unde soarele ne acompaniaza majoritatea zilelor din an, iar caldurile de peste vara te topesc literalmente.

bon apetit.

credca unul dintre cele mai bune lucruri facute de americani a fost faptul ca au reusit sa faca totul mai accesibil omului de rand. automobile ieftine, televizoare in fiecare casa, case pt fiecare, si de ce nu gatitul pentru toti - inclusiv retetele extravagante din bucataria franceza. cine a auzit de Julia Child? ei bine ea e cea care a “tradus” pe intelesul americanilor (si poate chiar a fiecarui om simplu) bucataria franceza. filmul Julie & Julia este o biografie plina de viata si umor. urmarind filmul nu am putut sa nu ma gandesc la Amelie - poate din cauza naturaletii personajelor si a actiunilor lor, sau a poftei de viata emanata, sau poate a Paris-ului . in orice caz reflexul e ca dupa film iti vine sa mergi in librarii sa cauti Mastering the Art of French Cooking si sa fugi rapid acasa si sa gatesti o Beef Bourguignon (tocanita de vita) sau o rata dezosata pana nu mori de tot de foame.

ps. e bine sa mergeti proaspat mancati la film

va povesteam nici acum o luna cum am fost din nou pe podul de peste cheile Rio Grande-lui (Rio Grande Gorge Bridge) amintindu-va ca mai fusesem pe el si in urma cu un an. acum un an cand scriam despre excursie spuneam ca podul a fost folosit ca platou de filmare pentru cateva filme ca Natural Born Killers sau Wildhogs. ei bine, nu mica ne-a fost mirarea cand sambata seara cand am fost sa vedem ultimul Terminator am constatat ca podul cu pricina e folosit ca scena a uneia din bataliile din film . mai jos o poza din film si una de anul asta cand am fost noi pe pod, insa facuta din directia opusa.