geOrrge’s experiences

pentru a vedea si mai mult din America ce o stim noi romanii, adica in special cea cu vestul salbatic si filmele western, nu puteam rata locatia in care s-au turnat multe dintre westernurile celebre … Monument Valley - un fel de emblema a filmelor western. valea face parte din rezervatia Navajo si pt a o vizita trebui sa strabati un drum neasfaltat si nu foarte bine ingrijit. am avut initial emotii pt masina noastra micuta si plina cu 4 persoane, dar totul a fost in regula si ne-am putut bucura in voie de peisaj. am si nimerit seara in zona, numa bine ca totul era rosu rosu facand astfel ca stancile sa se proiecteze perfect pe cerul albastru si senin.

toata zona a devenit celebra odata ce cuplul Goulding a convins prin anii ‘30 pe regizorul John Ford sa vina sa filmeze in zona. aici s-au filmat filme precum Stagecoach, Legenda calaretului singuratic, Tombstone sau chiar Inapoi in Viitor 3 mai recent. tot complexul Goulding (camping, cabanute, hotel, restaurant si un muzeu) prezinta franturi din acei ani in care John Wayne sau chiar Clint Eastwood filmau in zona.

vezi toata galeria de poze »

… vorba mamei Ioanei: “Grosse, Grosse” . e foarte greu de povestit in cuvinte sau chiar si in poze despre grandoarea canionului. experienta trebuie traita pe viu din pacate. ochiul reuseste sa vada diferentele de nivel, fiecare etaj de terase pana in fundul canionului dar sentimentul care-l ai privind acest spectacol de imagini, culori si dimensiuni e greu apoi de pus in cuvinte. pe cand pozele nu reusesc sa surprinda decat crampeie din canion, iar modul de vizualizare pe ecran sau hartie este plat, taind astfel din dimensiuni.

daca odata insa veti ajunge in marele canion, sa va rezervati un minim de 2 zile pt a vedea cat mai mult din el. ganditi-va ca poate veti ajunge doar odata in viata sa-l vedeti. am zis doua zile (multi au zis ca ajunge una) pentru ca in prima vrei sa fugi dintr-o parte in alta pt a vedea cat mai multe ipostaze, colturi, creneluri, terase sau culori. probabil tot in prima zi vrei sa stai sa prinzi apusul (si rasaritul merita la fel de mult) in canion, si merita. in a doua zi deja esti unpic obosit dar tot vrei sa cobori unpic in canion, sa vezi peretii nu doar de deasupra ci sa te bagi intre ei. totodata in a doua zi poti sa vizitezi mai pe indelete cateva din cladirile din satul turistic de langa marele canion (hoteluri, muzee, punte de observatie) si sa mai savurezi cate unpic din canion. noi cam asta am facut si ne-a placut foarte mult.

evident ca se poate sta si o luna in canion, se poate cobori pana jos, dormit la cort si apoi urcat iara sus. recomandarea de baza in cazul in care se coboara in canion e: nu coborati pana jos pentru a urca inapoi in aceeasi zi - diferentele de nivel (pana la 1800 m) si conditiile meteo (diferente de minim 10 grade intre sus si jos, plus mult soare si putina umbra) fac ca efortul necesar sa fie urias.

vezi toata galeria de poze »

phiu, am ajuns si acasa, iar concluzia e … america-i dodoloata, si nu am vazut decat o bucatica din ea. mai jos am pus harta completa a drumului cu mentiunea ca am mers cale de 2600 mile (+4100 km), am trecut prin 6 state (Oklahoma, Texas, New Mexico, Arizona, Utah si Colorado) , si am vazut niste chestii foarte faine despre care o sa scriu si o sa va arat in detaliu zilele urmatoare. se pare ca parintii Ioanei s-au simtit super in excursie si nu au avut nici o problema cu statul in masina ore intregi … mai degraba vruiam noi mai facem o pauza decat ei . va las sa rumegati harta de mai jos urmand sa scriu in detaliu in special despre punctele B si C, D, E si unpic despre F.

Vezi Harta Mare

se pare ca nu am mai reusit sa scriu nimica dar am avut un motiv serios, am uitat incarcatorul de laptop acasa . evident ca de asta ne-am dat seama doar dupa ce am folosit aproape toata bateria de la el. acuma scriu din Ouray (Colorado) de pe calculatorul de la motel. din aceasta cauza o sa ma rezum la texte doar, iar pozele vor veni abia dupa ce ajungem acasa, adica de luni incolo. tot atunci o sa scriu si episoadele 2 si 3, adica Marele Canion si Monument Valley.

(Vezi harta mare)

dupa mai bine de 1700 de mile si deja suficiente minunatii vazute, am reusit sa ajungem si in coltul de sud-vest al statului Colorado, mai exact in Ouray sau Elvetia Americana. vremea e superba, peisajul de primavara, cu multi copaci infloriti si altii la care abia le-au iesit frunzele. am sosit ieri seara si deja am facut cateva trasee pe aici,unul la o cascada, iar azi altul mai lung pana sus in munte unde am mai dat de o cascada. pana plecam mai vedem cel putin o cascada asa ca ne facem plinul cu ele. oricum acuma e momentul ca e primavara si zapada abia s-a topit, asa ca toate cascadele au o gramada de apa.

greu de zis in cuvinte ce s-ar putea vedea intr-o singura poza, asa ca ma rezum la atata si o sa revin cu toate povestile si pozele odata ce ajungem acasa si stam si noi comod

in acest moment suntem in arizona intr-un “mic” circuit turistic impreuna cu parintii ioanei. ei au sosit in vizita acum o saptamana jumate, iar dupa 9 zile de aclimatizare la realitatile (mancare, peisaj, oameni, cladiri, dimensiuni, …) americane am decis sa le aratam america cea mare si dodoloata. dupa o zi jumate de stat pe drumuri, oklahoma city - flagstaff = 1400 km, am ajuns in flagstaff - un mic orasel turistic aflat la o relativa mica distanta de marele canion. da, marele canion este atractia principala a excursiei noastre. aici vom sta 2 zile jumate cat sa vizitam canionul, iar apoi ne vom indrepta spre alte minunatii ale vestului salbatic american … dar despre ele cand vom ajunge acolo .

(Deschide harta mare)

pe drumul pana aici nu am vizitat decat un orasel la granita dintre new mexico si arizona, pe numele lui gallup. aici am intrat in mai multe magazine cu obiecte indiene de artizanat: bijuterii, oale de lut, obiecte din piatra slefuita, impletituri din paie, picturi pe nisip (ne-am luat si noi una), covorase de lana tesute la razboi (foarte scumpe, preturile incepeau de la 400 $ pentru unul mic de tot), … numitorul comun la toate sunt creatorii lor, triburile navajo, zuni, hopi si altele pe care nu le-am retinut.

in restul drumului nu ne-am delectat ochii decat cu peisajul care se schimba odata cu trecerea dintr-un stat in altul: oklahoma (campie relativ verde, destul de pustie), texas (campie verde-galbuie cu multe vaci si mori de vant vechi), new mexico (platou cu iarba galbena si tufe verzi, iar din cand in cand cate o movila/mesa) si arizona (pamant rosu presarat destul de rar cu iarba si punctat cu mici vantoase care ridicau fuioare de praf rosu pe cerul albastru).

daca timpul imi va permite voi reveni cat de repede cu impresii si poze din marele canion …