geOrrge’s experiences

foarte interesante sporturile americane, reguli dubioase care necesita zile de studiu amanuntit … baseball, american footbal, … cam astea le gasesti acuma pe la TVeu si pe stadioane. daca la fotbalul american e unpic mai simplu pt ca seamana cu rugby-ul din europa, ei bine la baseball nu e atat de simplu. ne-am uitat de cateva ori sa incercam sa intelegem, am si intrebat dar tot degeaba . cel mai surprinzator e defapt cat de mult pot tine meciurile, nu am avut rabdarea sa cronometrez exact dar credca minim 3 ore dureaza. credca dinadins au facut americanii aceste meciuri atat de lungi, pt ca se plictisesc acasa, si cum altceva nu prea ai ce face … sa bei o bere in ceva local te costa de la 5$ in sus, sa fumezi poti numai pe strada (dar nu peste tot) … atunci de ce sa nu lungeasca timpul de sedere la un astfel de meci. ieri seara ne uitam cu radu la un meci de fotbal american, defapt asteptam sa se termine ca trebuia sa inceapa seinfeld pe canalul respectiv, mai erau aprox 2:26 de minute pana la finalul meciului. fericiti ca numai e mult ne uitam si noi sa vedem ce si cum. se aranjeaza jucatorii (meciul era oprit) arunca mingea care sare afara … 2:23 - meciul se opreste iara … se aranjeaza din nou, arunca mingea, se fuge, cel cu mingea este doborat … 2:19 se opreste meciul … si tot asa cam juma de ora pana s-a ajuns in ultimul minut de joc cand au aparut si time-out-urile … ingrozitor

ps. luni mergem la un meci de baseball pe yankee stadium, nu stiu cat vom rezista, da macar o ora tot stam noi

nu prea am noutati ce sa va mai zic, nu am mai intampinat nici o peripetie . credca am ajuns sa ma satur de ny deja, am vazut cam tot ce era de vazut credca, poate ellis island ar mai fi de bifat. de zgarie nori m-am saturat de mult deja, sunt destul de gri ca si cei romanesti intr-un fel, desi sunt unii colorati si cu forme mai faine, majoritatea sunt insa gri, inghesuiti, fara nici un model. cu mancarea cum am zis poate deja e foarte greu pt ca e alta bucatarie aici, nu intelegi numele mancarurilor, iar daca te uiti pe incrediente e destul de greu sa-ti faci o impresie. oricum orice mancare iti comanzi va fi o surpriza aproape sigur. credca incep sa trag concluzia ca defapt ny-ul este chicios, asta nu inseamna ca nu este fain - doar si chici-ul este o arta - e interesant sa vezi cum fiecare natzie si-o adus de acasa ceva, biserica, arhitectura casei, felurile de mancare, mirosurile, obiceiurile, hainele, veranda casei, … toate astea puse laolalta nu pot genera decat un chici (cum naiba se scrie chici?) dupa pararea mea. cat despre oameni, toti cam au un numitor comun, parca sunt altfel decat europenii inclusiv fizic. evident sunt foarte multi grasi/obezi, dar si cei slabi (ok) parca au anumite parti deformate … nu par foarte naturali. aici am vazut cele mai mari funduri pe care le-am vazut vreodata. iar hainele, sunt in majoritatea cazelor aruncate pe corp doar cu simt practic. e greu oricum sa intelegi aceasta lume, mai ales in 5 zile

ieri dupa masa am ramas singur prin downtown, vruiam sa caut un magazin de electronice sa ma uit pe la preturi. dupa ce am intrat printr-un k-mart cu de toate … in sfarsit un super market cu de toate … am luat-o aiurea pe strazile din jurul empire state building in cautarea magazinului H&B (later edit … se cheama B&H defapt). cum ma plimbam asa cu capul intors dupa numele magazinelor vad un “computer …”, asa ca zic hai sa intru. ma intampina din prag un spaniol cu puternic accent. il intreb ca m-ar interesa un mp3 player si sa-mi arate ce au. dupa ce ma intreaba daca nu stiu franceza, si din ce tara is (adica din .ro) se uita pe rafturile arhipline si scoate un mp3 player cu CD (asta cerusem intai) pe care doar pretul iesea in evidenta … 115$. il las sa-si zica poezia cu ce stie aparatul si apoi confident imi spune ca mi-l da la un pret de 80$. resping usor atacul surprinzator si-l intreb de mp3 playere cu carduri de memorie. scotoceste iara prin multimea de cutii si scoate unu pe care scria … 190$. imi ascund nedumerirea cu pretul si-l las iara sa-si spuna poezia dupa care tot pe un ton confident mi-l ofera la 130$. i zic ca e prea mult pt mine si zice ca-l lasa la 105. incerc sa ma retrag speriat unpic de turnura afacerii dar ma cheama din usa si ma intreaba cat is dispus sa dau. ii zic ceva intre 60-90, mi-l ofera la 85$. ii zic ca totusi e cam mult, ca nu e pt mine ci pt un prieten si nu am atatia bani. insista ca pretul e deja foarte bun, 50% reducere blah blah. dau sa ies iara din magazin cand iara ma cheama si mi-l ofera cu 60. de mult deja imi devenise dubioasa insistenta asta, si mai ales reducerile aplicate asa ca-s decis sa ies cat mai repede. evident ca a mai strigat dupa mine ca pretul e super, etc. scapat de acilea ma pune dracu sa intru in alt magazin, alt spaniol numa ca asta abia stia engleza. ii explic cu greu ce vreau, imi scoate acelasi aparat cu pretul de 228$ pe el si-mi spune ca mi-l da cu 130 parca … here we go again. infine, de aici scap mai usor pana la urma. credca inainte de asta mai intrasem in alt magazin da pierdusem deja sirul … era prea funny totul. pana la urma am decis sa nu mai intru in astfel de magazine. cum nu am gasit magazinul initial am mai intrat odata prin k-mart pe la sectiunea sports si haine pt ca apoi sa o iau spre casa. evident ca am vazut apoi la k-mart mp3 playeru care mi-l tot bagau toti pe gat la un pret de 60 parca.

am zis sa o iau aiurea de unul singur prin vecini deoarece radu se alesese cu o mica raceala si nu stiam daca are chef de iesit, pana la urma a iesit si el da cu alt target. am iesit practic de pe 107 st pe amsterdam (paralela cu broadway - care intre noi fie vorba traverseaza tot manhattanu’) cu gandul sa ma duc inspre sud (downtown) cat poci. si am purces la drum pe trotuarul estic ca era mai la umbra, acilea e destul usor sa-ti dai seama care sunt punctele cardinale pt ca strazile sunt pe directia lor: bulevardele mari urmaresc de regula directia nord-sud, iar cele mici est-vest. bulevardele au doua sensuri de mers, astea mici au doar unul si alterneaza (din cand in cand au si ele doua sensuri). astfel ca daca strada 107 are sens unic de la est la vest, 108-ul are sens unic de la vest la est. am observat ca sistemul este foarte eficient si traficul nu se prea congestioneaza aici. evident vbesc de zonele de locuit, ca unde sunt autostrazi sau alte minunatii e nebunie . deci dupa cum spuneam am luat-o pe amsterdam st, o strada destul de mare dar cu putine magazine/restaurante comparativ cu broadway-ul. am trecut pe langa cateva biserici (catolice, gospel stuff, …), chiar m-a batut ideea sa intru in una gospel da am renuntat la ideea ca sa nu dau de ceva trouble. m-am minunat cum erau 2 restaurante la care se imbulzea lumea in timp ce la restul din zona (destule) nu era nimeni - nici nu am intrebat si nici nu am aflat motivu’, parca e mai interesant asa . m-am intersectat cu broadway-ul pe la strada 72 apoi pe la strada 60 si ceva am intrat intr-un magazin cu carti, dvd-uri si cd-uri unde m-am holbat vo ora, am trecut si vizavi unde era alt magazin dar numa de muzica si filme unde am mai stat vreo ora creca, oricum am pierdut notiunea timpului asa ca am iesit degraba si am purces spre casa dar de data asta pe broadway. am mancat o felie de pizza la niste spanioli simpatici, m-am dotat cu un set de big red (guma cu scortisoara de la wrigleys) si ma luat-o pas pas prin multimea de oameni, vanzatori si homelessi de pe broadway. nimic special pe acilea, doar mai multe magazine, oboseala mai mare din cauza agitatiei, caldura mare si la final o ploicica cu tendinte de furtuna dar care a venit numa pe seara. am ajuns acasa cat sa fac un dus ca incepu si ploaia, iar dupa 15 minute a aparut si radu - el fusese la yankey’s stadium si prin downtown.

vineri a trebuit sa mergem la alta locatie a firmei la care suntem. practic acilea in orice cladire intri trebuie sa te legitimezi, sa zici unde mergi, etc. ne-a luat pasapoartele ne-o facut si poza si ne-a dat un abtzibild mare sa-l lipim pe piept. pe el era numele, poza, si firma la care merem, plus etaju’ … 38. practic in lift nu simti nimica, noroc ca arata pe la ce etaje treci. sus ne-am plasat intr-o sala de conferinte mai mica si mai oldish, cu scaune tapitzate, tablouri cu barci pe pereti si o macheta de corabie destul de mare. am tras jaluzele si pana ne-am strans toti am putut face poze in liniste, de la 38 pana la 1 (acilea etajul 1 e parterul). seara de vineri am incheiat-o in queens la un restaurant romanesc unde am mancat in liniste (romaneasca, de aia cu muzica disco in urechi) niste mancare de la noi si am udat totul cu un ursus de ne-a tihnit si noua in sfarsit mancarea.

sambata am luat downtown-ul in piept si nu ne-am lasat pana nu l-am dat gata … astfel ca am colindat strazile pana in sudul manhattanului sa vedem si noi statuia libertatii, din departare macar, dupa ce ne-am holbat si unde o fo gemenii am intrat prin targ, am luat metroul pana la gara, apoi pe jos pana la empire state building … level 86 . ne-a luat o ora sa urcam pana sus … nuuuu, nu pe scari, da erau niste cozi la lifturi de groaza. de sus ce sa zic, mi-a placut mai mult pe turnul eiffel - era mai chalanging. ne-am dat jos si de acolo si urmarind stradutele am dat de time square pe cand se ingemana ziua cu noaptea. asa ca numa bine am vazut si noi reclamele imense de pe cladiri si tot meniul. seara abia am mai ajuns la hotel, cu picioarele aproape rupte de oboseala