geOrrge’s experiences

nu e nici o metafora in titlu, chiar am fost in barlogul diavolului (Devil’s Den State Park, Arkansas) si chiar de halloween, adica week-endul ce tocmai a trecut. Ioana chiar isi facea griji sa nu aiba careva idei proaste de sperietori pt ca urma sa mergem cu cortu in spate impreuna cu ceva oameni de la un club de plimbareli din oklahoma. se pare ca persoanele cu care am fost au fost chiar de treaba, asa ca ne-am simtit bine si ne-am bucurat de vremea foarte frumoasa ce am avut-o.

tura a insemnat in parcurgerea unui traseu de ~12 mile (~20 km) prin muntii Ozark undeva la marginea dinspre Oklahoma a statului Arkansas. se pare ca ducem lipsa mare de mers cu rucsacul si cortul in spate pentru ca nu a fost chiar floare la ureche, dar nici poteca nu ne-a ajutat foarte mult. frunzele acopereau destul de bine poteca astfel ca era greu sa observi pe unde sunt pietrele ascunse - si erau destule. pe langa asta cu o zi inainte plouase foarte mult, asa ca in multe locuri o luam pe langa poteca pentru a ocoli baltile mari sau chiar zone de noroi. totusi vremea in cele doua zile a fost foarte frumoasa, soare, senin si undeva pe la 18 grade. seara de sambata am pus cortul cu totii la confluenta a doua paraie, si dupa ce am mancat fiecare ce si-a adus ne-am pus la povesti in jurul focului pana pe la 11 noaptea unii. ne-a ajutat si luna plina si multele povesti cu iz de halloween. defapt acestea au constat in cum sa diferentiem daca in timpul noptii va veni in vizita un big-foot (yeti al padurilor), un extraterestru sau clovnul de la McDonalds. pentru linistea voastra iata si semnalele: big-footul vine aruncand cu pietre (dar mici astfel incat sa sara inapoi din panza de cort) inspre cort si scotand sunete de bufnita, extraterestrul vine aruncand cu betigase (insa cum e mic si cu capul mare nu poate fugi bine prin padure, plus are nasul mic si isi pierde usor respiratia), iar clovnul vine aruncand ba cu nasuri rosii de clovn ba cu bilele cu care face jonglerii … numai stiu insa daca si scoate ceva sunete. oricum multi au zis ca le-ar fi mai frica de clovnul de la McDonalds decat de big-foot.

duminica am facut restul traseului insa nu fara mici peripetii cauzate de o catarare pe niste bolovani pe care curgea apa, sau de zecile de copaci cazuti fix pe poteca, transformandu-ne plimbarea intr-o veritabila cursa cu obstacole. am razbit totusi inapoi la masini unde am mai facut o poza cu tot grupul, am mancat toti cate un hamburger in cinstea plimbarii si am plecat catre cashile noastre. noi insa am fost mai cu mot si am urcat pe cel mai inalt punct al statului Arkansas. acesta e pe muntele Magazine si e accesibil cu masina. am ajuns numai bine fix dupa ce apusese soarele, dar tot ne-am bucurat de piesajul rosiatic.

vezi toata galeria de poze »

se pare ca dupa ceva lupte cea mai mare companie petroliera din oklahoma (daca nu stiati oklahoma sta bine la productia de petrol, are cateva resurse si cel mai fain pt oameni e ca statul are si cea mai ieftina benzina din toata sua) s-a decis sa inceapa contructia unui nou zgarie-nor in centrul oklahomei city. se pare ca ultimul zgarie-nor construit in oras a fost prin anii ‘60-’70 asa ca multa lume e entuziasta. si daca lunga perioada de asteptare nu ajunge, atunci cifrele noii cladiri sigur fac pe multi sa fie curiosi de ce va iesi: cladirea va avea 260 m inaltime (trebuia sa aibe 282 dar a venit criza), va avea 50 de etaje si va fi cu mult mai mare decat cel mai inalt zgarie-nor existent in oklahoma city (152 m inaltime si 36 de etaje). lucrarile vor fi gata teoretic la finalul anului 2012, deci peste 2 ani, asa ca nu stiu daca vom prinde totul gata inainte sa plecam din oklahoma - dar sigur prindem macar scheletul ridicat.

avantajul romaniei in domeniul tv e ca nu avem nici un fel de istorie serioasa, in afara de telejurnalul comunist de la ora 7 (sau era 8?), telenciclopedia, tezaur folcloric si meciurile de fotbal totul a fost si este trecator. cate o emisiune noua interesanta azi, alta maine, inca una ca si prima da cu alt nume si alt prezentator si pe alt canal,… insa nimic care sa dainuie peste ani si ani. de ce zic ca e un avantaj asta? pt ca asa am putea sa vedem chestii noi si interesante foarte des, mai tineti minte protv-ul din 96-97? din pacate trebuie sa vrea si producatorii asta, infine. pentru a intelege totusi de ce e un avantaj sa va ganditi ca in state de exemplu stirile sunt de la ora 5, 6 si 10 seara - indiferent de canal, intre 8 si 10 seara sunt seriale - pe toate canalele. dupa stirile locale de la 10 seara incep talk-showurile: primul se cheama talk-showul de seara tarziu cu xulescu (inclocuiti aici david letterman, jay leno si altii fosti sau actuali) - indiferent de canal, iar al doilea se cheama talk-showul de seara foarte tarziu cu alt xulescu si incepe undeva pe la 12. ma rog, doar oprah sare unpic din schema si isi cheama emisiunea doar oprah, fara “de seara tarziu” - desi mai are un show tot ea si dupa-masa … infine, o sa spuneti ca nimic nou, asa e si pe la proteveuri, beunu-ri si antene - daaa, dar nu din anii ‘60(!) incoace fara oprire.credca fiecare televiziune de aici care are aceste talk-showuri tarzii a schimbat aprox 3 prezentatori, si nu pt ca au vrut mai multi bani, sau s-o certat cu sirbu sau ceva partid, ci pt ca au murit, sau in cel mai bun caz au zis ca sa profite si ei de pensie daca to au ajuns la 80-90 de ani. astfel, fiecare din astia 3 au stat poate si 20 de ani daca nu mai mult la aceasi emisiune de pe acelasi canal!

si daca nu va ajunge acest program de televiziune (pe toate canalele) pe ultimii zeci de ani, mai adaugati ca fiecare talk-show de seara tarziu (si foarte tarziu) are urmatoarea schema: monolog de introducere cu glumite despre evenimentele zilei, 2-3 interviuri de cate 5-10 minute cu vedete care tocmai au scos un film, album, carte, … si totul punctat cu trupa de studio (care o au toti iara) si eventual un mini-concert (macar destul de live) al unei trupe de muzica si ea cu ceva album nou tocmai scos pe piata.

mai cititi inca, nu v-ati plictisit si voi deja? . ei bine am scris tot romanul asta defapt ca sa va recomand unul din aceste show-uri de seara foarte tarziu. este pe nbc si e gazduit de craig ferguson - un comediant de origine scotiana care tocmai si-a luat cetatenia americana (a si filmat interviul - vedeti mai jos). de ce imi place de el? pt ca e natural, glumele nu-i sunt fortate ca si la restul, leaga glumele intre ele, nu ca restul care taie cu toporul … pluus, face si niste interviuri extraordinare cu cate unele vedete, mai ales scotieni ca el

obs. orele afisate mai sunt sunt dupa central time (meridianul pe care sunt toate statele din centrul continetului)

iiihaaaa, am gasit in sfarsit reteaua de traficanti de lapte proaspat de vaca. dupa mai bine de un an de cautari a unei retele si a motivelor pt care e ilegal sa vinzi lapte proaspat (tot nu e clar inca) a dat norocul peste noi . poate va inchipuiti ca e ca si in romania unde mergi la piata, intrebi in dreapta si stanga pe tarani de lapte, ajungi la raionul cu lactate, cumperi laptele … ei, nu chiar. aici intai te apuci si cauti pe net (daca esti george si totul ti se invarte in jurul internetului) sau intrebi in dreapta si stanga sa vezi unde si mai ales cand ar exista o piata cu “tarani”, asta pt ca pietele sunt ceva exotic si foarte chic (un fel de zoo daca vreti) de organizat chiar si intr-un stat cu 90% din terenuri in circuit agricol. dupa ce afli cateva locatii si orele de “difuzare” te organizezi cu greu sa-ti faci timp sa mergi pt ca de regula sunt in timpul saptamanii pe la amiaza sau dupa-masa cat timp lumea e la servici si isi poate lua o pauza mica sa fuga in fata zgarie-norului sa cumpere un kil de rosii si 2 cepe. infine, noua ne-a luat cativa ani sa ne obisnuim sa mergem la astfel de piete. dar sa nu va ganditi la piata mihai viteazu din cluj, astea sunt mici, 5 tarabe din care jumate cu miere si lumanari parfumate, si trebuie sa fi intre primi daca vrei sa prinzi ceva si nu te multumesti doar cu 2 kile de okra.

si cum ziceam, cativa ani am tot mers sporadic pe la un farmers market sau altul, am ajuns si la unele mai maricele unde aveau si branzeturi (adica 20 de feluri de branza cheddar si atat) si carne. ei bine ieri ne-a suris norocul si la unii am gasit ceva mozzarella ce ne-a placut f mult si i-am intrebat si daca nu au cumva lapte de vanzare si au zis sa intrebam la taraba vecina (pe care scria mare ca vand carne). am mers la vecini si am intrebat de lapte, nenea ne-a raspuns aproape soptit ca mai are numai un galon (3.75l) si ca e neprelucrat. yupiii, intindem peste masa 5 dolari, tanti aduce din spate din masina bidonul si il baga in doua plase sa “nu se vada” ca nu e voie sa vanda, asta in timp ce alta tanti se uita trist la noi - si ea ar fi dorit un galon de lapte. dar mai aduc si sambata, si joia viitoare si tot asa

acuma cautam reteta pt telemea …

poate nu multi stiti dar “metro”-ul american se cheama walmart, ei au de regula preturile cele mai mici, calitatea cea mai proasta si sunt peste tot … de magazine vorbesc. avantajul e ca e deschis non-stop si daca stii sa alegi gasesti si chestii de calitate, la capitolul haine insa sunt destul de slabi spre foarte slabi … infine. de cand am venit aici am fost uimit de oamenii ce-i poti vedea la walmart-uri, aproape ca e vorba de alta specie. multi sunt saraci si ii inteleg pt ca asta e locul unde poti cumpara ieftin, dar multi sunt pur si simplu ignoranti in ale imbracamintii, modului in care se iese in public, mancarii ce o baga in ei, etc. din pacate acestia reprezinta o categorie de americani parca tot mai bine reprezentata in ultima vreme. acum doua luni cand ioana a fost in canada a fost uimita cat de bine era imbracata lumea din oras (vancouver) si zicea cu parere de rau ca in state nu prea vezi lumea dichisita cand iese in oras, si nu vorbesc aici de rochii de seara si costume armani.

ieri am gasit in sfarsit si exemple foto cu aceasta “specie” de americani: peopleofwalmart.com