geOrrge’s experiences

pentru ultimul episod despre marea aventura in vestul salbatic american am pastrat locatiile mai mici pe care le-am vizitat din goana masinii. pe langa locurile prezentate deja, Marele Canion, Monument Valley si Ouray, am mai vizitat tot felul de orase si zone interesante. una din primele opriri de pe drum am facut-o in Gallup, un orasel aflat in statul New Mexico dar chiar la granita cu statul Arizona. orasul este cunoscut ca un punct important de plecare a produselor facute de catre indieni. am intrat intr-o gramada de magazine cu covoare, bijuterii, picturi si alte lucruri facute de indieni navajo, hopi sau de multe alte neamuri, si ne-am ales dintre toate doar o pictura in nisip desi ne-ar fi placut poate mai mult un covoras de lana frumos lucrat dar cam scump ($300 cel mai ieftin si mai mic, $1000 ceva mai marisor).

la nici 30 de minute de Monument Valley am vizitat un canion sapat de raul San Juan (Sf. Ioan). canionul este numit Goosenecks (gaturile de gasca) datorita formei sale sinuoase. privelistea este spectaculoasa si te face sa te gandesti cum de poate natura sa creeze atatea lucruri frumoase si interesante.

dupa ce am parasit statul Colorado si am mai trecut peste ceva munti in New Mexico, ne-am oprit din nou la podul peste cheile raului Rio Grande (Rio Grande Gorge), iar apoi am oprit cat de o plimbare de seara in centrul Taos-ului pentru a privi mai pe indelete arhitectura locului.

Cadillac Ranch (Ferma Cadillacelor) a fost ultima oprire notabila. eram deja in Texas si parca simteam aerul de Oklahoma in zare, asa ca nu am stat decat atata cat sa admiram vechile Cadillace infipte in pamant si colorate in toate culorile pamantului. numai stiu exact cand au fost plantate masinile, proprietarul insa lasa lumea sa viziteze gratuit locatia si incurajeaza pe toata lumea sa picteze ce vor si cu ce vor masinile. din cand in cand, odata la cativa ani, masinile sunt revopsite intr-o singura culoare pentru ca apoi sa incepe un nou ciclu artistic … ioana si-a lasat si ea amprenta pe una dintre masini.

vezi toata galeria de poze »

ca punct final al excursiei am decis sa ne relaxam pentru cateva zile in racoarea muntilor Colorado, si greu puteam gasi o solutie mai buna decat Ouray, numit si Elvetia Americana. a fost interesanta trecerea relativ rapida (4-5 ore) de la peisajul martian din Monument Valley la cel verde crud de primavara timpurie al Muntilor Stancosi. pentru a urca in munti am abordat din nou San Juan Skyway pe care am mai fost acum 3 ani intr-o excursie fulger de 2 zile jumate. de data asta insa am mers mai catinel si ne-am bucurat cate putin de aerul de munte si de crestele inzapezite si vizitand Telluride, un orasel statiune aflat in inima muntilor.

am regasit Ouray-ul exact asa cum ni-l aminteam de acum 3 ani, cu toate casele inghesuite intre culmile inalte ale muntilor care parca vor sa inghita orasul cu totul. peisajul era superb, totul era verde iar multi copaci infloriti, cascade si cascadute sau paraiase de primavara brazdau toti versantii, iar varfurile muntilor aveau inca multa zapada pe ele. odata ce vezi cum e asezat orasul nu te mai miri de ce i se spune Elvetia Americana.

in Ouray am stat 2 zile jumate pe care le-am umplut cu trasee pe munte si plimbari seara prin orasel. traseele nu au fost foarte usoare, in special pentru ca trebuie sa urci mult drept in sus din oras, dar cu totii am facut fata cu brio - am avut insa unpic de emotii pentru parintii Ioanei care nu mai sunt foarte in forma. ca sa va faceti o idee de abruptul ce trebuia urcat pe aproape oricare din trasee sa va ganditi ca Ouray-ul se afla pe la 2350 m altitudine, iar unul din traseele ce le-am facut ne-a dus pana la 3050 m altitudine. am avut si noroc sa prindem perioada fix dintre sezoane (iarna - vara), astfel ca putem spune ca am avut statiunea numai pt noi, rareori mai intalnindu-ne cu oameni pe trasee, in timp ce prin oras nu am avut parte de multimi de oameni. asa ca am avut toate cascadele numai pentru noi

dupa cele 3 nopti dormite in Ouray, ne-am continuat drumul spre Durango terminand astfel bucla numita San Juan Skyway. bucata de sosea dintre Ouray si Durango se mai numeste si Million Dollar Highway (soseaua de un milion de dolari) din cauza privelistilor superbe ce le poti vedea - si am vazut o gramada. chiar daca ziceam ca sezonul de vara era inca neinceput, soseaua era destul de circulata atat de masini si motociclete, cat si de biciclisti - numai cat am coborat noi pana in Durango am numarat aproape 200 de biciclisti care urcau dinspre Durango pana sus in Ouray. inainte sa o luam spre casa ne-am oprit unpic prin Durango, un orasel turistic dragut in care am facut mici cumparaturi prin magazinele de munte. de aici am plecat spre New Mexico urmand sa mai dormim o noapte pe drum undeva pentru ca duminica seara sa ajungem inapoi acasa. am mai vizitat si alte mici puncte pe drum, dar despre ele voi scrie in ultimul episod al excursiei

vezi toata galeria de poze »

pentru a vedea si mai mult din America ce o stim noi romanii, adica in special cea cu vestul salbatic si filmele western, nu puteam rata locatia in care s-au turnat multe dintre westernurile celebre … Monument Valley - un fel de emblema a filmelor western. valea face parte din rezervatia Navajo si pt a o vizita trebui sa strabati un drum neasfaltat si nu foarte bine ingrijit. am avut initial emotii pt masina noastra micuta si plina cu 4 persoane, dar totul a fost in regula si ne-am putut bucura in voie de peisaj. am si nimerit seara in zona, numa bine ca totul era rosu rosu facand astfel ca stancile sa se proiecteze perfect pe cerul albastru si senin.

toata zona a devenit celebra odata ce cuplul Goulding a convins prin anii ‘30 pe regizorul John Ford sa vina sa filmeze in zona. aici s-au filmat filme precum Stagecoach, Legenda calaretului singuratic, Tombstone sau chiar Inapoi in Viitor 3 mai recent. tot complexul Goulding (camping, cabanute, hotel, restaurant si un muzeu) prezinta franturi din acei ani in care John Wayne sau chiar Clint Eastwood filmau in zona.

vezi toata galeria de poze »

… vorba mamei Ioanei: “Grosse, Grosse” . e foarte greu de povestit in cuvinte sau chiar si in poze despre grandoarea canionului. experienta trebuie traita pe viu din pacate. ochiul reuseste sa vada diferentele de nivel, fiecare etaj de terase pana in fundul canionului dar sentimentul care-l ai privind acest spectacol de imagini, culori si dimensiuni e greu apoi de pus in cuvinte. pe cand pozele nu reusesc sa surprinda decat crampeie din canion, iar modul de vizualizare pe ecran sau hartie este plat, taind astfel din dimensiuni.

daca odata insa veti ajunge in marele canion, sa va rezervati un minim de 2 zile pt a vedea cat mai mult din el. ganditi-va ca poate veti ajunge doar odata in viata sa-l vedeti. am zis doua zile (multi au zis ca ajunge una) pentru ca in prima vrei sa fugi dintr-o parte in alta pt a vedea cat mai multe ipostaze, colturi, creneluri, terase sau culori. probabil tot in prima zi vrei sa stai sa prinzi apusul (si rasaritul merita la fel de mult) in canion, si merita. in a doua zi deja esti unpic obosit dar tot vrei sa cobori unpic in canion, sa vezi peretii nu doar de deasupra ci sa te bagi intre ei. totodata in a doua zi poti sa vizitezi mai pe indelete cateva din cladirile din satul turistic de langa marele canion (hoteluri, muzee, punte de observatie) si sa mai savurezi cate unpic din canion. noi cam asta am facut si ne-a placut foarte mult.

evident ca se poate sta si o luna in canion, se poate cobori pana jos, dormit la cort si apoi urcat iara sus. recomandarea de baza in cazul in care se coboara in canion e: nu coborati pana jos pentru a urca inapoi in aceeasi zi - diferentele de nivel (pana la 1800 m) si conditiile meteo (diferente de minim 10 grade intre sus si jos, plus mult soare si putina umbra) fac ca efortul necesar sa fie urias.

vezi toata galeria de poze »

phiu, am ajuns si acasa, iar concluzia e … america-i dodoloata, si nu am vazut decat o bucatica din ea. mai jos am pus harta completa a drumului cu mentiunea ca am mers cale de 2600 mile (+4100 km), am trecut prin 6 state (Oklahoma, Texas, New Mexico, Arizona, Utah si Colorado) , si am vazut niste chestii foarte faine despre care o sa scriu si o sa va arat in detaliu zilele urmatoare. se pare ca parintii Ioanei s-au simtit super in excursie si nu au avut nici o problema cu statul in masina ore intregi … mai degraba vruiam noi mai facem o pauza decat ei . va las sa rumegati harta de mai jos urmand sa scriu in detaliu in special despre punctele B si C, D, E si unpic despre F.

Vezi Harta Mare