prin new mexico: prin sandia peak si texas … spre casa
ok a venit si ultima zi, si ca totusi sa ne para rau ca e ultima zi vremea este superba, cerul albastru si soarele sus pe cerul plin de nori albi si pufosi. din pacate nu mai aveam vreme de mers pe poteci si ne-am limitat programul zilei la drumul spre casa (8 ore) plus un mic ocol (2-3 ore) pe la sandia peak - o alta statiune de ski care e chiar deasupra albuquerque-ului (cel mai mare oras new mexican). pana la sandia peak am luat-o pe o alta sosea “pitoreasca” (turqoise trail daca imi aduc bine aminte) unde am putut admira delusoarele aride pline de bube (nume dat de ioana tufelor de acest fel). am serpuit bine printre aceste dealuri si rare localitati cam uitate de lume si vreme ratatnd din nou vizitarea unui pueblo vechi. poate odata si odata reusim sa o facem si pe asta si sa va aratam si poze mai bune cu arhitectura new mexicana.
urcati sus la sandia peak am zis ca facem pauza de masa avand in vizor feliile de pizza ramase de-cu-seara. la baza partiilor nu era mare lucru de facut decat ori sa iei telescaunul pana sus, sa inchiriezi biciclete sa te dai pe partii dar tot cu telescaunul urcai, sau sa te intorci in masina si sa pleci. am ales prima varianta si ne-am cocotat si noi pe un scaun tras pe sarma. parca e altceva decat iarna cu schiurile in picioare 
. am admirat peisajul si traseele de biciclete nu fara a ingheta bine pana sus. telescaunul nu era unul foarte rapid asa ca am cam tot sperat la soare, dar el nu si si nu - statea bine mersi la umbra.
… pauza de o mica lectie de turism: ai o statiune de ski cu partii nici multe nici putine, plus o panorama frumoasa. iarna e bine, lumea vine la tine mai ales ca esti la doi pasi de un oras marisor, zapada ai suficienta si daca nu ai si tunuri sa ajuti natura. toate frumoase pana aici si pana nu vine primavara, vara sau si mai rau, toamna. ce te faci dupa iarna? ei bine trasezi frumos peste partii o retea buna de piste de biciclete atat pentru oameni normali (in zig-zag) cat si pentru maniaci (drept in jos). mai faci un centru mare de inchirieri de bicilete atat jos cat si sus si deja afacerea parca e mai frumoasa. data viitoare testam si noi pistele alea, nu trebuie decat sa mergi la vale, ai poteca calcata bine deci nu ai cum sa ratezi, efortul nu e prea mare ca mai mult mergi la vale … deci o activitate placuta pentru orice fel de categorie de turisti. daca primavara si vara esti feriticit ca ai iarba verde si floricele prin toate poienile, toamna profiti de padure si de faptul ca frunzele se usuca si isi schimba si ele culorile. promovezi zona ca cel mai bun loc de privit culorile toamnei din telescaun, eventual mai aranjezi si de un balloon fiesta si numai ai nici o grija. daca s-ar auzi astea si prin romania in locatii cum ar fi suior/mogosa, baisoara, parang, straja, vatra dornei, … asta ca sa nu intram si pe valea prahovei…
sa revenim totusi cu picioarele in new mexico si sa mai zicem ca privelistea din varful partiilor este superba. pe partea cealalta (a partiilor) se zareste albuquerque jos de tot in campie, iar terasa suspendata nu te faca decat sa simti mai bine inaltimile la care esti (+3100m). exista si o telecabina care leaga orasul direct cu varful partiilor, cica ar fi cea mai lunga din lume cu cei 4320m ai sai. de aici nu ne mai ramane decat sa coboram si sa admiram biciclistii care coboara si ei odata cu noi, dar pe 2 roti. din statiune nu ne ia mult sa ajungem la autostrada noastra (I-40) care ne duce direct pana acasa in doar 530 de mile (inmultiti voi cu 1.6 pt kmetrii).
drumul e relativ lejer, o tii doar drept spre est si singura grija e sa nu te prinda noaptea in texas ca ai limita speciala acolo pe timpul noptii (65mph). asa ca profitam de limita de 75 din new mexico dupa care schimbam soferul astfel ca ioana conduce prin texas pentru ca in oklahoma sa preiau din nou eu volanul. daca tot am fost doar copilot prin texas panhandle (manerul tigaii texane cum se mai cheama zona, are si oklahoma maner dar mai micut - dupa posibilitati) am zis ca sa ma prostesc cu aparatul foto … si asa am incalecat pe un maner de tigaie si v-am povestit povestea cu new mexicoul (editiia vara/toamna 2008) 
Da…se stiu la americanii la turism. In Colorado vara mergeam pe piste de bob facute din ceva ciment foarte alunecos…BESTIAL!
Voi iara pe drum? he he he…mai stati shi acasa!
carmenuca — 11 September 2008 @ 2:25 pm
apai incercam si noi cat putem sa mai stam si pe acasa, da ne pierdem rapid rabdarea si mai plecam pe undeva
.../geOrrge — 11 September 2008 @ 2:40 pm