prin new mexico: rio grande si taos
dupa un somn sub rafalele de ploaie, dimineata nu a putut sa ne ofere altceva decat tot ploaie. cu planurile de ture pe munte distruse ne-am reorientat si am decis sa ne urcam in masina si sa ne plimbam prin zona. ne-am dichisit cat am putut de repede printre picurii ploii si am sarit peste micul dejun la cort cu gandul ca gasim un restaurant unde sa luam micul dejun. nu a fost usor avand in vedere avantul nemaivazut al newmexicanilor de a mananca in oras. astfel ca am sarit peste mitingul din fata unui ihop (international house of pancakes) si ne-am oprit la o coada mai mica la un denny’s unde nu am stat decat 15 minute la coada, plus 40 de minute pana s-au facut ochiurile si sunca prajita 
. pentru prima oara de cand suntem in state am avut parte de o servire atat de lenta. infine, cu burtile pline ne orientam spre taos cu gandul la turul unor sosele “pitoresti” (scenic byways) prin muntii new mexicoului.
intai intram pe valea raului rio grande si ne oprim fix in punctul unde se terminau expeditiile cu barca pe rau. am gasit si noi un obiectiv interesant de vizitat cu ajutorul unui centru de informare turistica: podul peste cheile raului rio grande (rio grande gorge). era doar la 40km de unde eram si demult vruiam sa vizitam niste poduri de astea mari. intai insa ne-am strecurat cu greu pe stradutele taos-ului, cea mai laudata statiune de ski (si nu doar) din new mexico - ma rog, statiune de ski e mai sus, jos e doar orasul. pana la pod am mai admirat drumul flancat pe de o parte de munti inalti ascunsi insa de norii josi iar pe cealalta parte puteam ghici adancul canion sapat de rio grande in solul gri-verzui. ajunsi la pod am ramas muti de uimire, raul se zarea cu greu undeva jos. oficial podul este la peste 200m de nivelul raului (asta am aflat-o doar acasa). ploaia nu ne-a lasat sa ne bucuram complet de priveliste dar pentru asta tot ne-am plimbat pe toata lungimea podului pentru a vedea cat mai bine canionul. tot acasa am aflat ca pe acest pod s-ar fi filmat scene din mai multe filme printre care natural born killers (cand cei doi se casatoresc), wild hogs, etc.
cu pofta de adrenalina satisfacuta am zis ca sa facem turul taramului fermecat (enchanted circle drive), un circuit care pleca din taos si traversa mai multe zone montane. dupa ce am tot dat tarcoale muntilor am reusit sa intram si intre ei pentru a-i vedea cat mai de aproape. am traversat cateva statiuni mai mici de ski (red revier, enchanted forest, angel fire) si multe vai montane. turul s-a ridicat la numele lui, mai ales cu ajutorul vremii ploiase si a norilor care se rostogoleau de colo-colo. cu timpul scurt insa am zis sa gasim o legatura mai rapida spre oraselul unde campasem noi astfel sa nu ne prinda noaptea pe drum. nu stiu de ce eu eram stresat ca am lasat cortul singur cuc, asa ca intr-un fel ma grabeam sa ajungem cat mai repede inapoi. ploaia se intetise tot mai tare iar drumurile parca ne duceau spre nicaieri. la un moment dat am ratat o intersectie si dupa cativa kilometrii ne-am trezit ca intram in viteza pe un drum de pietris … ooopsss. ne-am intors inapoi si am gasit unde gresisem, drumul bun insa s-a ingustat si el iar din loc in loc treceam peste poduri tip gard pentru a nu lasa animalele sa treaca. pe langa toate astea aveam si o limita de viteza mica (~40kmh). traversam vai de munte pustii iar atmosfera de seara ajutata de ploaie si nori facea ca totul sa para ireal - eram cu adevarat pe un drum “fermecat”. am razbatut pana la urma si am iesit la liman in las vegas … nuuuu, nu cel cu casinouri . aici am oprit pt benzina si sa mancam o pizza. dupa mai bine de juma de ora de stat dupa o pizza (ce ziceam de servirea lenta?) am plecat spre pecos unde ne astepta cortul nostru plouat ciuciulete pe durata intregii zile. culmea, in camping mai era lume, nu plecasera toti. ploia se oprise insa, iar pe drum chiar zarisem o gaura mare in nori prin care se vedeau stelele.
va urma …
