prin new mexico: pecos
am fost din nou in excursie … stim, stim, iaraaa? ei bine de ce nu? aveam in fata un week-end de 3 zile si am zis ca trebuie sa mai studiem salbaticiile pecosului prin care ne-am plimbat unpic si anul trecut cu ocazia aceluiasi week-end de 3 zile. din pacate imediat la iesirea din oklahoma city am intrat intr-un blocaj destul de serios in care am pierdut vremea spre o ora. norocul chiorului, orasul are parte si el de cate un blocaj mare din ani in pasti si noi am nimerit fix in unul. ne-am extras cu greu din el dar nu inainte de a trece vreo ora. nu iesim bine ca intram in altul, de data asta unul micut de numa 10 minute. macar am avut spectacol asigurat cu fulgere peste tot in jurul nostru, si cate un tunet pt moral. incepem si noi sa ne miscam in ritmul planuit abia dupa vreo ora jumate in care am facut si noi 50 de mile (din totalul de peste 500). de aici drumul a fost normal cu o pauza pentru somnul de noapte la un motel in tucumcari (new mexico).
ziua de sambata se anunta frumoasa asa ca am plecat repede la drum pentru a ajunge cat mai rapid in pecos. fara prea multe peripetii am poposit la centrul turistic din orasel pentru a ne cumpara harta cu rezervatia … evident ca era inchis din nou (ca si anul trecut) - nu se lucreaza de sarbatori. oarecumva dezamagiti am inceput urcusul spre varful vaii unde urma sa ne punem cortul si de unde sa pornim pe trasee. nu aveam decat o harta schitata cu cateva distante pe ea asa ca am zis ca pentru prima zi sa mergem pe ultimul traseu de anul trecut, cel cu pesterile. atunci ploaia ne-a intors din drum asa ca vruiam sa urcam cat mai sus si sa cautam o poiana sau lac, orice la altitudine. vorba vine la altitudine ca plecasem pe traseu de pe la peste 2500m. am reusit sa mergem foarte rapid pe poteca si dupa vreo 2 ore eram la punctul unde cu un an inainte ne-a prins ploaia, chiar si acuma tot trageam cu ochiul in spate sa vedem daca nu ne urmaresc iara norii de ploaie. ne stabilim ca si destinatie un lac aflat pe la 3380m si continuam drumul. din pacate era prima zi la munte si prima zi la altitudine, asa ca efectele nu s-au lasat asteptate. am strans insa din dinti si desi stateam si cu timpul prost am zis ca ne tinem de plan. a fost insa cat pe ce sa abandonam din cauza oboselii, a orei tarzii (5 dupa-masa, la 7:30 apunea soarele) si a neadaptarii la altitudine. noroc ca nu am abandonat pentru ca lacul era dupa colt, la vreo 100 de metrii 
. ne asteptam la o caldare glaciara cu creste in jur, insa lacul era oarecumva in padure si avea o mica lunca intr-o parte iar crestele doar se zareau din padure. nu am stat prea mult la lac, in nici un caz cat pentru un somn la care visa ioana . era oricum rece si iarba uda si am reusit doar sa ne infriguram si sa ne udam la fund. drumul la vale a fost lung dar macar numai trebuia sa urcam (ca numai eram in stare). am ajuns la cort exact cand se insera deja, asa ca am apucat doar sa il prindem mai bine si sa ne pregatim ceva mancare calda (supa minestrone + paste cu branza). nici nu am terminat bine ca a si inceput ploaia.
va urma …
