rmnp, ziua 4 si ultima
a sosit si ultima zi a excursiei, duminica. dupa un somn adanc si care parca numai vruia sa se termine, ne-am trezit intr-un final dupa ora 8. cam tarziu dar tot aveam timp berechet, nu trebuia sa fim inapoi in Denver pt avion decat la 9 seara. totusi dupa o leneveala mai lunga am decis sa numai facem nici un traseu din lista celor propuse pt ultima zi, ci sa ne odihnim privind muntii din masina. eram multumiti de traseele din celelalte trei zile si simteam ca avem nevoie de o pauza de la atata umblat. dupa ce ne-am strans catrafusele si le-am indesat din nou in bagaje la locul lor pt drumul cu avionul si am donat la cei din camping vreo 12 sticle de apa ce ne erau in plus, am purces la drum pt a vedea si restul soselei incepute in prima zi - Trail Ridge Road.
cum era duminica evident era si mai multa lume peste tot, ne-am fofilat insa bine printre masini si am sarit peste bucata deja vazuta si am inceput opririle pt privelisti doar pe partea superioara. am avut din nou parte de multe caprioare, cerbi cu coarne imense, creste inzapezite si nu in ultimul rand multe multe flori de munte. ne-am oprit la “oficiul” turistic din varful soselei, loc unde se termina si alta sosea dar neasfaltata, Fall River Road. aici ne-am invartit o gramada prin magazinul de suveniruri si am urcat pe o poteca plina ochi de lume. am mai tras o ultima privire de ansamblu asupra intregului parc si am luat-o incet inapoi la vale.
cum era amiaza am zis sa ne oprim in estes park sa mancam ceva la un restaurant si apoi sa o luam pe o ruta ocolitoare spre Denver, ruta care ne oferea si mai multe peisaje de privit. in estes park am gasit cu greu un loc de parcare, de apreciat insa multimea de parcari gratuite (pt maxim 3 ore). ne-am plimbat incetuc prin centrul oraselului de munte si am admirat vitrinele la miile (exagerez unpic) de magazinase cu suveniruri, iar dupa o selectie intre ofertele de restaurante am ales unul italian. dupa ce ne-am mai tras sufletul si am simtit cu adevarat ca ne-am intors in civilizatie am purces la drum, dar asa incetuc pe langa munti sa-i mai privim unpic.
nu as putea spune ce ne-a placut mai mult in excursie: crestele muntilor, lacurile glaciare, zapada, multimea de animale sau florile de munte … credca cea mai placuta a fost senzatia de a fi la munte, senzatie care e greu de descris in cuvinte. o simti insa doar cand esti pe ceva poteca departe de sosele si orase.
- sfarsit -
Frumoasa odiseea…sa nu mai pove de pofta de munte ce ne-ati facut-o.Intr-adevar frumusetea unui munte nu o poti apreacia cu adevarat decat la fata locului…si nimk nu se compara cu efortul si satisfactia de a “obosi” pe poteca ce duce spre varf.
V-ati incarcat cu adevarat bateriile! Cat despre peisaje si poze: NO COMMENT!
Ancu — 22 July 2008 @ 6:46 am
Cand repetam?
ioana — 22 July 2008 @ 4:40 pm