rmnp, ziua 3: loch, taul din cer si ghetarul andrew
suna haios traducerile din engleza ale locurilor, dar asta este 
. a treia zi a venit la fel de insorita ca toate celelalte, unpic mai multa lene in noi dimineata, dar o forma fizica muuult mai buna. destinatia zilei era Sky Pond (taul din cer, 3322m) la peste 7 km de inceputul traseului care pe o buna bucata era comun cu cel din ziua precedenta. am uitat sa precizez pana acuma distantele si diferentele de nivel dar o voi face intr-un ultim post cu concluzii si alte surprize. in ziua asta ne-am miscat mai bine si am ajuns la lacul The Loch (3103m) foarte rapid iar pana sus la Sky Pond ne-a mai luat o ora doar. nu va ganditi ca numa am fugit pe acolo, am stat si noi si ne-am uitat la o cotofana albastra (Blue Jay), la niste caprioare, am admirat cascada Timberline si nu am uitat nici de lacul de sticla (Lake of Glass, 3298m). sus de tot ne-am cautat un loc cat mai bun de stat si cu priveliste cat mai buna si am lenevit unpic la soare.
cum din nou vremea frumoasa nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se strice si ceasul arata doar 12 si ceva, am zis ca poate incercam azi sa urcam si pana la ghetarul Andrew. nu era foarte greu sau complicat, trebuia numai sa coboram inapoi sub cascada si de unpic mai jos sa o luam pe alta vale in lateral. in cifre totul era relativ ok, sub 2km de traseu pana la ghetar si 300m diferenta de nivel. traseul este insa destul de dificil iar din cauza zapezii a fost si mai dificil deoarece odata iesiti din padure nu am mai vazut poteca prea bine. asa ca am luat-o pe unde erau mai multe urme de picioare … si acestea erau pe firul vaii. la intoarcere am vazut ca traseul mergea chiar pe sub unul din versanti si urmarea frumos linia de nivel. un alt dezavantaj a fost si faptul ca ghetarul si lacul aferent erau ascunse dupa o mica creasta si pana nu ne-am uitat pe harta nu eram siguri daca tre sa trecem de creasta asta sau nu. infine, nu ne putem plange pt ca traseul a fost frumos, am gasit tona de zapada si aproape nici un picior de om (in afara de urme 
). ghetarul consta intr-un versant plin de zapada care se termina intr-un lac … Andrews Tarn (lacul/luciul Andrew, 3471m). aici am stat sa admiram cateva grupuri de oameni ce coborau de pe creasta pe ghetar la vale, unii pe picioare, altii pe fund in chiote ce rasunau in toata valea. datorita zapezii relativ moi se pare ca nu era f riscant sa cobori pantele nu foarte line ale ghetarului. oricum noi nu aveam de gand sa-l urcam s-au mai stiu eu ce, asa ca am privit cat am putut, am mai luat niste aer rece de munte si apoi am plecat la vale … de data asta pe traseul corect, ceea ce ne-a scutit de traversat o gramada din zapada traversata la urcare. totodata am dat si de multe florciele ce se cheama Columbine. pana la urma Ioana nu s-a putut rabda si s-a dat si ea pe fund pe un petec mai mare de zapada, daca tot nu eram cu schiurile la noi. inapoi la Loch am mai stat unpic pe malul lacului sa admiram muntii, dupa care am luat-o definitiv la vale. culmea, desi in ziua asta am urcat cel mult (urcat, coborat, urcat din nou, coborat, …) eram mult mai odihniti la sfarsitul turei fata de zilele precedente. in orice caz nici prin vis nu mi-ar fi trecut sa facem amandoua traseele intr-o zi, chiar traseul spre ghetar il aveam ca una din optiuni pt ultima zi, dar ce sa-i faci daca ai vreme frumoasa si chef de umblat pe coclauri 
.
va urma …
