din nou la schi, santa fe (nm)
ehei,… am fost la schi dupa multa vreme … vreo doi ani credca deja, uhuuuu. destinatia era demult aleasa asa ca nu ne-a mai ramas decat sa urmarim locatia unpic si sa profitam de ofertele din zona. zona ne era deja partial cunoscuta, in toamna vizitand o zona protejata chiar din vecini (Pecos, NM), drumul era numa drept din Oklahoma City pana aproape de Santa Fe, dar lung ~800 km. cum ne-am cumparat un pachet de bilete la tele-lifturi pe 3 zile pt fiecare am zis sa profitam si sa plecam inca de joi seara, sa ne oprim cat mai aproape de destinatie si sa dormim unpic pt ca vineri dimineata sa plecam odhniti pe partiile de schi. despre drum nu prea e mult de zis, vreo 500-600 km pe o autostrada, apoi mutat pe alta si pe alta, pt ca apoi sa ne invartim pe stradutele din santa fe sa gasim iesirea spre munte si apoi dai inca 25km de serpentine si 1200m in altitudine. haioase denumirile oraselor/satelor de pe drum: Texola (manie generala ca la granitele statului Oklahoma orasele sa aibe numele din ceva combinatie dintre Oklahoma si Texas, mai exista Texoma dar si altele), Bushland (hihihi, asta era prin Texas), lela, Tucumcari (deci: tu-cum-cari). un alt lucru de mentionat, putoarea de pe langa niste orase din Texas unde erau niste abatoare sau ceva de genu chiar la sosea.
orasul Santa Fe este foarte laudat de catre turisti, noi insa nu am avut chef sa il vizitam mai mult decat am vazut din masina (in fiecare zi traversand-ul pe drumul de la hotel spre partiile de schi). odata pentru ca seara veneam distrusi de pe partii si nu aveam chef decat de un dus fierbinte, o masa buna si un somn si mai bun, un alt motiv a fost ca nu ne-a inspirat prea mult la vizitare (orasul adica). toate cladirile sunt in stil mexicano-spaniol, fara acoperisuri si cu ziduri ca din pamant. tot orasul este de culoarea lutului, iar partea cea mai nasoala pentru ochiul nostru a fost imaginea de ansamblu … mai toate cladirile erau pitice (1-2 etaje) si ascunse printre balarii chiar mai mari decat casele. foarte probabil ca balariile nu pot fi oprite sau inlocuite cu ceva mai frumos din cauza mediului si a terenului, dar aveai impresia ca tot orasul este o periferie abandonata de oras. totusi am zis ca in una din viitoarele vizite in zona (ca vrem sa mai mergem inclusiv pe munte vara) o sa alocam niste timp si pt oras, in special pt zona centrala care se lauda cu cladiri din anii 1700 de pe vremea ocupatiei spaniole.
la partii se ajunge pe un drum care urca de la 2000m la cat e Santa Fe-ul si pana la 3200 de unde incep partiile de schi. noi am nimerit chiar la o zi dupa ceva ninsoare dar drumul era curatat destul de bine asa ca am urcat fara peripetii, putand admira peisajul cu brazi amestecati cu aspeni plini de chiciura. ajunsi la partii, ne-am incaltat rapid fiecare cu clapari si schiuri inchiriate de la fata locului si cu harta partiilor in mana am inceput sa testam partiile pe rand. o precizare insa, americanii categorisesc altfel decat europenii partiile (verde: usoare, albastru: mai greutze / medii, un romb negru: dificile, doua romburi negre: pt avansati/experti). in prima zi mai mult am recunoscut partiile si le-am testat sa vedem care ne place mai mult astfel am remarcat foarte placut “gay way” o partie albastra foarte faina si lunga si “muerte” unica partie neagra batuta. se pare ca sunt foarte multi fani de dat pe hopuri asa ca toate partiile negre (1-2 romburi) erau nebatute si pline de movile si erau destul de solicitate de doritori. ca si stiluri/echipament am remarcat pe langa schiurile normale si placile de snowboard ca se folosesc mult schiurile telemark (cu calcaiul liber) cu care multi coborau pe partiile cu movile, dar surpriza a venit de la echipamentul special de schi pt … handicapati. ei bine da, chiar daca esti paralizat sau ai diferite probleme cu picioarele poti sa te mai dai pe zapada. sistemul era format dintr-un scaun cu suport pe picioare (se statea practic ca pe fotoliu, o idee lasat pe spate) prins cu un telescop de un schi. pt a-ti mentine echilibrul si pt a face viraje se foloseau doua bete cu talpici in varf care erau manuite cu ajutorul mainilor. chiar daca e greu de imaginat sa poti schia asa sa stiti ca am vazut cativa care mergeau fff fain si faceau slalom ca si cum erau pe schiuri normale.
am avut noroc de vreme superba si zapada excelenta asa ca am tras cat am putut de tare in fiecare din cele 3 zile. partiile nu erau neaparat lungi, nu am idee de lungimea lor pt ca nu era scrisa nicaieri, stiu doar ca diferenta de nivel de sus pana jos era de aprox 500m. oricum in fiecare seara plecam de acolo rupti, asta dupa ce mergeam pe fiecare tip de partie (cu hopuri sau fara, neagra sau albastra si chiar si verde ca sa facem legatura cu altceva), doar pe partiile cu doua romburi negre nu am mers … dar pe moment ne-a ajuns ce am incercat. nu stiu daca vom reveni la santa fe pt schi, poate vom incerca Taos-ul data viitoare (cand va fi nu stiu insa), dar sigur zona o vom inspecta in viitor cat de des putem, atat pt mers pe munte, schi sau mers cu bicicleta.
puteti vedea toate pozele la adresa:
http://picasaweb.google.com/georrge.com/EsquiEnSantaFe/
