geOrrge’s experiences

as fi vrut sa pun totul sub titlul de holy crap, dar am zis sa nu fiu atat de rau sau neintelegator, sau ingust. ideea e asta, un oras (cu numele Holy City - Orasul Sfant, evident) care aduna laolalta toare scenele importante ale vietii lui Iisus sub forma unui muzeu in aer liber care primeste o nota aparte se pare cu ocazia pastilor (nu stiu care din ele) cand se organizeaza mari spectacole de “teatru” cu scenete din biblie folosind din plin recuzita de cladiri create special. gasim aici de la curtea lui Pilat, mormantul lui Iisus pana la ieslea din Bethlehem sau chiar si arca lui Noe. totul a fost pus la punct de nu stiu ce cult si organizat ca un muzeu in aer liber cu toate chestiile automatizate astfel incat sa nu trebuiasca sa stea nimeni pe acolo (in afara de turisti evident).

pt mine totul e de prost gust, fortat iar pe alocuri hilar si kitschios. culmea este atinsa cu arca lui Noe intitulata SS Holy City (pt cine nu stie toate navele de lupta americane au prefixul de SS) iar ieslea din Bethlehem are titlul Bethlehem Inn (Hanul Bethlehem)

va mai povesteam despre festivaluri locale pe la care am mai fost, iar intre timp am mai fost la doua asa ca pot sa trag deja cateva concluzii . in primul rand toate’s la fel in proportie de 90%, restul de 10% reprezinta ceva specific de unde se trage si numele manifestatiei. serpii cu clopoteii in Apache OK, colaceii cehesti si carnatii polonezi (nu radeti ) la festivalul cehesc din Yukon OK in timp ce iarmarocul statului e plin de mancaruri prajite in ulei (inclusiv batoane snickers, sau inghetata) si expozitii de cai, vaci, capre si lame. cu toate astea peste tot gasesti root beer, un fel de suc, limonada dintr-o lamaie proaspat stoarsa, corn-dog (cremvusti invelit in crusta din malai), cartofi prajiti sub diferite forme (carliontati, normali, feliute-feliute), funnel cake (ceva prajitura sub forma de o matzaraie de tubusoare din aluat prajit evident in ulei) si pot sa continui la infinit cu cele de-ale gurii. pt golirea stomacului sunt diverse activitati cum ar fi tiribombele si linghispirele, dar astea mai mult ajuta la golirea stomacului pe alte cai decat cele normale. in rest nu mare lucru, tarabe cu chilipiruri cum gasesti la toti tiganii de la festivalurile berii din romania, aglomeratie, poate cate un concert sau un spectacol al unei natii ne-americane si cam atata. altfel spus nu mare diferenta de romania, doar lipsa aproape completa a berii.

… pt a vedea toate pozele din album aveti doua optiuni, cea mai simpla e sa dati play pe poza de mai jos, daca doriti sa vedeti pozele mai mari atunci intrati pe acest link.

va mai aduceti aminte de anii 90 si ce la moda erau cei de la scorpions? creca a fost prima trupa straina al carui fan am fost imediat dupa revolutie. apoi oferta s-a largit tot mai mult de am ajuns sa numai tin pasul cu noutatile sau vechiturile nou descoperite, dar cumva tot timpul m-am intors cu nostalgie la acele melodii ce le ascultam la inceputul anilor 90… cand ascultam la magnetofonul verisorilor mei benzi cu scorpions, ac/dc si zz top

cum se anunta vreme cu vant puternic pt weekendul trecut iar pe duminica poate chiar ploi am decis sa facem ceva din masina, poate si unpic de urcat pe munte. am ales sud-vestul oklahomei in care nu prea am mai fost decat asa … tangential. am ales o ruta scenica (v-am mai povestit cam ce inseamna asta mai demult cand am fost prin colorado parca) ce taia un parc national dedicat preeriei, bizonilor si vacilor cu coarne lungi (longhorns) - Wichita Mountains Wildlife Refuge. am avut noroc si ploaia nu a mai venit, iar norii s-au ridicat la asteptarile mele … adica pufosi, albi si numa buni de pozat … totul pe un fundal albastru asigurat de cer. in primul rand am urcat pe un varf din zona, Mt. Scott (750m), pana pe care era o sosea in forma de spirala iar apoi planuiam sa continuam spre zona cu bizoni si ce om mai gasi in cale. sus pe varf am stat cat sa dam o tura roata printre bolovani sa vedem toata panorama oferita si apoi am si coborat iara la campie. nu am mers mult si am dat de primii bizoni, erau doi plasati fix langa o intersectie de drumuri … nici la 40m de sosea.

mergand mai departe am constatat ca astia doi erau singurii asa de aproape de sosea si parca ceva nu era in regula, prea erau plantati la vedere numa ei .. infine, am zis ca mersi si le-am facut niste poze. am mai dat de o zona plina de caini de preerie, un fel de veverite de pamant mai exact, foarte jucausi, mancai si latraciosi … dar pazeau si ei ce puteau asa ca sa-i intelegem. tot acolo am zarit si niste longhorns mai de aproape, desi nu erau dintre cele cu coarne mai lungi cum vezi prin poze, plus niste bizoni aflati departe in spatele unui gard ce marginea soseaua. practic in total am vazut 3 grupuri de bizoni, cei doi mai sus mentionati, astia din spatele gardului si inca o trupa aflata muult in departare pe un deal.

am iesit din zona muntilor Wichita numa bine sa vedem in zare pe cei de cuartz, la care ma gandeam sa ajungem in caz ca ne mai ramane timp suficient, ceea ce si era cazul. am ajuns la ei la momentul oportun pt a prinde culorile apusului proiectate pe versanti. am dat un tur rapid cu masina sa vedem ce oferte avem in zona si apoi am zis sa incercam o poteca marcata care parea sa urce pana sus pe un varfulet de bolovani. nu am mers nici 10 minute ca am pierdut complet orice semn de poteca, marcaje ioc, asa ca dupa cateva tentative de a gasi continuarea am renuntat la a mai urca in sus. zona era plina de bolovanis si nu stiai unde ajungeai daca o luai de nebun. ne-am mai invartit unpic cat sa vedem mai bine apusul inclusiv in apele lacului Altus, care marginea partea aaceasta a muntilor. apoi am plecat spre casa … pt a vedea toate pozele din album aveti doua optiuni, cea mai simpla e sa dati play pe poza de mai jos, daca doriti sa vedeti pozele mai mari atunci intrati pe acest link.