din nou pe sosele interesante: mtii Wichita, bizoni si munti de cuartz
cum se anunta vreme cu vant puternic pt weekendul trecut iar pe duminica poate chiar ploi am decis sa facem ceva din masina, poate si unpic de urcat pe munte. am ales sud-vestul oklahomei in care nu prea am mai fost decat asa … tangential. am ales o ruta scenica (v-am mai povestit cam ce inseamna asta mai demult cand am fost prin colorado parca) ce taia un parc national dedicat preeriei, bizonilor si vacilor cu coarne lungi (longhorns) - Wichita Mountains Wildlife Refuge. am avut noroc si ploaia nu a mai venit, iar norii s-au ridicat la asteptarile mele … adica pufosi, albi si numa buni de pozat … totul pe un fundal albastru asigurat de cer. in primul rand am urcat pe un varf din zona, Mt. Scott (750m), pana pe care era o sosea in forma de spirala iar apoi planuiam sa continuam spre zona cu bizoni si ce om mai gasi in cale. sus pe varf am stat cat sa dam o tura roata printre bolovani sa vedem toata panorama oferita si apoi am si coborat iara la campie. nu am mers mult si am dat de primii bizoni, erau doi plasati fix langa o intersectie de drumuri … nici la 40m de sosea.
mergand mai departe am constatat ca astia doi erau singurii asa de aproape de sosea si parca ceva nu era in regula, prea erau plantati la vedere numa ei .. infine, am zis ca mersi si le-am facut niste poze. am mai dat de o zona plina de caini de preerie, un fel de veverite de pamant mai exact, foarte jucausi, mancai si latraciosi … dar pazeau si ei ce puteau asa ca sa-i intelegem. tot acolo am zarit si niste longhorns mai de aproape, desi nu erau dintre cele cu coarne mai lungi cum vezi prin poze, plus niste bizoni aflati departe in spatele unui gard ce marginea soseaua. practic in total am vazut 3 grupuri de bizoni, cei doi mai sus mentionati, astia din spatele gardului si inca o trupa aflata muult in departare pe un deal.
am iesit din zona muntilor Wichita numa bine sa vedem in zare pe cei de cuartz, la care ma gandeam sa ajungem in caz ca ne mai ramane timp suficient, ceea ce si era cazul. am ajuns la ei la momentul oportun pt a prinde culorile apusului proiectate pe versanti. am dat un tur rapid cu masina sa vedem ce oferte avem in zona si apoi am zis sa incercam o poteca marcata care parea sa urce pana sus pe un varfulet de bolovani. nu am mers nici 10 minute ca am pierdut complet orice semn de poteca, marcaje ioc, asa ca dupa cateva tentative de a gasi continuarea am renuntat la a mai urca in sus. zona era plina de bolovanis si nu stiai unde ajungeai daca o luai de nebun. ne-am mai invartit unpic cat sa vedem mai bine apusul inclusiv in apele lacului Altus, care marginea partea aaceasta a muntilor. apoi am plecat spre casa … pt a vedea toate pozele din album aveti doua optiuni, cea mai simpla e sa dati play pe poza de mai jos, daca doriti sa vedeti pozele mai mari atunci intrati pe acest link.
