geOrrge’s experiences

aseara am deschis teveu la stiri, ca tot nu le mai vazusem de mult. pana nu ma intrebati mai multe: e vorba de stirile americane locale nu de la proteveu, catalin radu tanase nu lucreaza la koco5, koco5 nu e un cimpanzeu ci e un canal local din oklahoma. acuma ca am facut clarificarile de rigoare sa incep povestirea…

mare stire mare, incepand cu ora 6 pm in ceva zona din sudul oklahomei city mai multe echipaje de politie, pompieri, dezamorsatori de bombe si o salvare lucrau de zor pe langa o camioneta in care era un obiect suspect (aka. sandvici-ul - probabil uitat de cineva acolo). defapt lucra un robotel special pt ca in caz de explozie a sandviciului sa nu moara vreun om, hai sa-l numim robotelul bomba (aka. the bomb robot). asaaa, si ne aratau astia de la koco5 pe la ora 10 pm (filmand de la o mila distanta cu zoomul la maxim) cum robotelul era teleghidat sa se aplece peste bena camionetei si sa prinda cu mana lui sandivici-ul. evident ca toata lumea din casele vecine a fost scoasa afara si dusa la distanta mare de acel loc de unde priveau si ei de la distanta. mai trece ceva vreme, intre timp robotelul bomba capturase sandviciul si se mutase mai la stanga de camioneta in timp ce bravii comentatori de la koco5 ne explicau cum un vecin al propietarului camionetei le-a zis ca acesta, proprietarul camionetei, a gasit undeva o conserva galbena cu un design atat de irezistibil incat a luat-o cu el ca trofeu. ajuns acasa acesta a inceput ca orice american normal sa coaca niste scenarii cu bombe, si de frica a sunat la politie sa vina sa-i dezamorseze conserva (prezentata mai sus ca sandvici, gresala mea). mai trece o ora si pe la 11 noaptea iara reportaj de la fata locului, urma sa intre in actiune si un om super blindat pana in dinti. acesta cu pasi de pinguin, din cauza costumului de scafandru de pe el, se misca incet spre robotelul bomba ce tinea conserva inmarmurit in mana lui. ajuns in fata conservei, omul nostru se apleaca incet spre conserva si mestereste ceva acolo (eu in gandul meu: parca vad ca se intoarce si striga “baaaai, avem ton la cina”). trebuie sa precizez ca in acest timp comentatorii nostrii bravi comentau de zor fiecare miscare desi nu prea se distingea mare lucru mai ales ca porcii de la politie si bagasera niste faruri fix in obiectivul camerei de filmat. asa deci, si dupa ce se moshmondeste omu nost’ pe langa conserva, probabil a legat conserva cu o atza, pleaca incet de acolo. dupa ce se elibereaza iara scena cineva incepe sa traga de atza pana pica conserva din mana robotelului bomba astfel incat sa poata pleca si el linistit acasa. dupa ce conserva cade jos, culmea ca nici nu explodeaza, astia incep sa o traga pe jos cum tragi ghemul in fata pisicii sa o enervezi. dupa ce o trag inca vreo 2 metri se decide sa se detoneze conserva la fata locului printr-o flama brusca de ia facut pe comentatori sa cada de pe scaune (offf politistii astia, nu le puteau da programul show-lui dinainte?). si cam asa s-a terminat evenimentul zilei de ieri din oklahoma city, oamenii s-au intros in casele lor, omu cu camioneta a invatat si el sa nu culeaga orice conserva stralucitoare de pe camp, iar fortele implicate au putut si ele sa scrie o factura pt serviciile oferite timp de peste 5 ore in urma carora au reusit sa detoneze cu succes un sandvici bomba.

anul asta am reusit sa prindem festivalul de arta organizat in cel mai boem cartier al oklahomei, paseo. cartierul este un fel de montmartre local pt artistii zbuciumati ai orasului si consta in destul de multe galerii de arta/pictura si vreo 5 baro-restaurante din care unele cu terase, toate amplasate pe vreo 2 stradute. cladirile sunt in stil mexican/spaniol si adauga o nota aparte stilului boem al zonei. pe aici veneam anul trecut la jam-sessionuri cu artisti de bluegrass, tot aici am gasit in sfarsit un bar lounge cum sunt cele din cluj - si culmea tot acelasi bar avea si o terasa retrasa f. draguta

pentru prima oara vad aici si un altfel de festival, unde kitch-ul este reprezentat doar de zona cu mancare impinsa pe o strada laturalnica. pe strada principala era plin de corturi cu expozitii cu vanzare ale artistilor veniti din mai multe zone, nu doar locali. puteai gasi orice: picturi, fotografii, chestii marunte gen bijuterii, chestii din lemn, cosuri de paie, lucrari de grafica in carbune, caricaturi pe loc, … totodata pe doua scene se tineau concerte de dimineata pana seara, noi am stat la o trupa ce canta muzica celtica, la una de mariachi (aici ne-a tinut fortat si ploaia), dar am mai gustat si cate un pic de folk si rock. culmea ca se vindea si bere pe strada, la nici un festival organizat pe strazi si la care am mai participat nu am sesizat sa se vanda alcool pe strada. aici se vindeau sticle de tot felul de bud-uri dar confectionate din aluminiu de badog. sa nu uit, am remarcat un enorm numar de chichinetze sub forma de caini, tot o premiera as zice pt mine … se pare ca la lumea artistica plac aceste miniaturi de caini.

gasiti mai multe poze in galeria mea foto (click aici).

stau in fata calculatorului si mananc o salata de fructe congelate … afine, capsuni si zmeura. povesteam zilele trecute cu ioana despre tipurile de restaurante pe care le-am frecventat de cand suntem aici. mai bine zis faceam o lista:

thai
mancarea ne-a placut chiar mult, dar pastrand nivelul de iutzenie jos. am frecventat 3 astfel de restaurante pana acuma, doua in oklahoma city si unul in new haven si nu doar de 3 ori. numai stiu exact toate felurile degustate dar am remarcat in special pad-thai-ul si curry-ul in rest au fost multe la gramada fara nume de retinut dar bune. de remarcat ar mai fi ceaiul thailandez, un fel de cocktail defapt.

coreean
o singura data am fost la coreeni, eram cu un cuplu american care a si comandat pt toti si din pacate habar nu avem acuma ce sa comandam daca mai mergem. mancarea ne-a placut desi ne-am cam chinuit cu betzele. am avut si sushi care ne-au placut intratat incat dupa cateva zile in aceasi formula de 4 am manufacturat niste sushi de casa

tex-mex si mexican
adicalea in special texano-mexican, asta pt ca sunt putine restaurante cu specific 100% mexican. sincer nu-mi place deloc mancarea mexicana, in special din cauza carnei tocate prezenta peste tot si a mirodeniilor folosite. mirosul si gustul rezultat din aceste combinatii nu ma incita niciodata, dimpotriva.

grecesc
ahhh, gyros, humus, frigarui (aka. khebab ca m-am fraierit eu odata visand la ceva sandwich defapt), salate si branzeturi . gyrosul nu este ca in romania, e cu multaaa carne care e de miel si nu de pui, tzatziki in loc de maioneza si multe mirodenii. humusul este un fel de fasole frecata amestecata cu ulei de masline si alte mirodenii si se mananca folosind pita (lipie greceasca).

etiopian
aici trebuie sa te murdaresti pe maini pt ca nu se folosesc tacamuri. din cate am observat in cele doua tentative e ca mancarea consta in ceva chestie de baza (carne - in special de miel, pui, …) si cateva garnituri pe langa. ca si paine au un fel de ceva sub forma de lipie buretzoasa ca un prosop. iei o bucata de paine si folosind-o ca pe o frunza prinzi cat mai mult din ce ai pe farfurie (combinand chestia de baza si garniturile) si mananci. totodata cateva feluri de mancare au tendinta sa fie foarte piscacioase. surpriza vine cu carnea de miel care nu are deloc gust de carne de miel gatita ca si in romania, altfel sigur nu gustam.

american
nu as putea spune ca am fost la vreun restaurant pur american dar am testat cateva feluri de mancare specifice bucatariei lor, in special fripturi/gratare de vita. t-bone: este un gratar de vita, in care intra carnea din jurul unui os in forma de T, cel mai bun gratar de vita ce l-am mancat vreodata. costite: aici nu vorbesc de 2-3 costite, ci in unele cazuri chiar de jumate din coastele unui vitel. se fac la gratar cu sosuri speciale si se servesc in special cu iahnie de fasole … o nebunie nu alta, si nici macar nu au grasime. brisket: carne de vita in special, afumata bine si apoi gatita f incet pt a se patrunde cat mai bine. chiar in vecini este un restaurant ce ofera brisket si costite iar cateodata iti vine sa mori cand dau drumu la afumatoare. nu de fum, de mirosuri

german
snitel, carnati care mai de care, varza murata, salata de cartofi, sfecla rosie … mmm. evident ca la astea se mai adauga tot felul de covrigi prajiti si unsi cu branza topita, sau painici calde cu unturi speciale. si nu in ultimul rand torturi cum numa in europa gasesti

indian
hmmm, am fost o singura data si a trecut un an deja. stiu ca mi-a placut dar nu m-a dat pe spate. am remarcat multele legume gatite in tot felul de moduri.

cam asta e inventarul, poate am uitat cate ceva. o sa revin insa si cu o lista de feluri de mancare care mi-au sarit mie in atentie si unele care le tot pregatim noi.

am fost si la vot ca am zis ca impuscam 2 iepuri asa, al doilea era vizitarea mai pe indelete a dallas-ului. mai fusesem si anul trecut in septembrie dar era prea cald, noi eram prea obositi si nici nu aveam aparat foto.

ajunsi in downtwon-ul dallas-ului am gasit rapid un loc de parcare si am purces apoi spre sectia de votare. era intr-o cladire inalta cu nenumarate etaje, noi trebuia sa urcam la 33. dupa ce am semnat condica la portar si am admirat panoul ce anunta unde se tine “romanian referendum”-ul, am luat liftul. eram eu, ioana si un prieten edi, dintre toti numa eu mai urcasem pana atunci la asemenea inaltimi. liftul era special pt etajele de la mijloc (pe inaltime), astfel ca inauntru nu arata decat 2-9-14-22,23,…37. ne-am dat jos la 33, desi sufletul ne urcase macar pana la 34-35 odata cu franarea de rigoare. dupa ce ne-am adunat am urmat sagetile pana la sectia de votare unde am votat cuminti, am dat mana cu consulul onorific pe care l-as remarca prin mustatile bogate (vezi aici) si apoi am plecat la fel de cuminti. noi am fost numerele 13,14,15 pe lista de vot, dupa noi insa am mai vazut cum venea lume insa cel mai haios a fost un tip pe strada intr-o camioneta rosie ce a strigat “hai basescu” dupa ce numai stiu am stabilit fiecare ca celalalt e roman.

dupa asta am pornit in pelerinaj in cautarea unui loc de mancat dar totodata cu un ochi la frumusetile dallasului. ne-am fatait prin zona artistica, cu muzeele de arta si ceva parc de sculpturi, deja trecusem prin downtown-ul plin de zgarie nori, am trecut si pe langa zona financiara si am terminat periplul in zona istorica unde am studiat cateva magazine cu echipament pentru vestul salbatic. gaseai de la palarii de cowboy, cizme, pistoale si haine speciale pana la suveniruri care mai de care. evident si hainele erau mai mult de forma, nu cred ca vreun cowboy al zilelor noastre sa se imbrace cu asa ceva, cel putin nu ala care si are grija de vaci.

dupa asta am zis sa mergem la nu stiu ce mall super laudat de unii. ne-am invartit ca bezmeticii pe niste stradute pana am dat de intrarea la galleria mall nu insa inainte sa dam de o intersectie interesanta. era in forma de T, noi fiind la capatul piciorului de la T, aveam stop in fata, iar sub stop scria “trecerea oprita, proprietate privata, … blah blah blah”. in fata se continua cu o parcare complet in paragina, iar strada perpendiculara ocolea cumva dar parea tot infundata. dorind sa intorc am zis ca mai bine dau inapoi sa nu incalc proprietatea lu’ cine era. cum aveam deja o masina in spatele meu a trebuit sa dau o tura printre buruienile din parcarea parasita ca sa ma intorc, dar nu a tras nimeni dupa noi . la mall eu cu ioana aveam un obiectiv clar, sa mergem la patinoarul din mijloc cu 10 dolari intrarea plus patinele de caciula, nu insa inainte sa cautam sa ne cumparam niste ciorapi ca eram in sandale. am patinat cam o ora credca pana eu am cedat mai ales la gandul ca mai trebui sa conduc inca peste 300km inapoi pana in oklahoma city. cam asta a fost de tura asta in dallas, om vedea daca mai avem ocazia sa-l vizitam.

gasiti mai multe poze din excursie in galeria mea foto (click aici).

se pare ca s-au inmultit sectiile de vot din state (conform www.roembus.org.) asa ca am updatat si eu hartzulica mea ce o puteti accesa dand click pe screenshot-ul de mai jos. orele intre care se va putea face votul sunt 8-20, ora locala. zic asta pt ca am auzit zvonuri cum ca ar fi dupa ora romaniei