300
as incepe printr-o intrebare: de ce un film care trateaza o perioada istorica trebuie sa respecte istoria, iar un spectacol de teatru nu neaparat? de multe ori am ramas uimit de insistenta multor critici de filme in a sustine acuratetea faptelor reale transpuse pe ecran, oarecum in contradictie cu tendinta din teatru unde se merge tot mai mult pe “adaptarea” pieselor clasice de teatru. nu vreau sa apar filmul 300 despre care incerc sa scriu aici, ci sa evidentiez aceasta tendinta de criticare a oricarei abateri de la povestea reala transformand-o intr-un pacat major pt regizor/producator/etc.
am fost la 300 in special pt efecte recunosc, nu ma asteptam la nu stiu ce dialoguri, sau poveste spectaculoasa (deja istoria o cunoastem, nu ne prea mai poate uimi). la final mi-am zis, uite inca un film ce se poate alatura la “the hero” prin coregrafia scenelor, imaginii, jocului culorilor, … trecandu-le pe acestea in prim plan ca si baza a filmului lasand dialogurile pe plan secund. acuma o sa vina multi si o sa zica bine, bine da de unde atatia muschi pe aia 300 spartani, sau de unde corpul imens al lui xerxes? as avea doua interpretari si aici: 1. hai sa ne amintim cam ce ne imaginam noi cand citeam cum mihai viteazul cu o mana de oameni il rasturna pe pasa hassan in balta de la rovine, sau de dan capitan de plai. eu cel putin nu-mi imaghiam un erou costeliv care tara pe jos sabia dupa el 
. 2. cum credeti ca vedeau lumea oamenii din acele vremuri, cand zeii erau la putere si trebuiau milostiviti, iar fiecare persoana/fiinta ce reusea ceva mai aparte era musai fiu de zeu, bantuit de spirite (rele) sau mai stiu eu ce neomenesc.
inchei prin a zice ca merita vazut filmul, scenografia este extraordinara, culorile superbe, iar sunetul da o nota aparte.
