de un an
azi se implineste fix un an de cand am aterizat pe aeroportul din oklahoma, daca ma gandesc bine la primele impresii pot rezuma ceva de genul:
era cald, suprinzator nu eram foarte obosit dupa cele 24 de ore pierdute pe drum, am fost preluat de la aeroport de ioana impreuna cu narcis, un roman de pe aici de care am mai povestit pe aici. eram in masina lui narcis, o masina tipic americana - lincoln continental cu bord electronic ce mi se parea atunci (dar si acuma) foarte kitsch-os vazand viteza ca si cum te uitai pe un calculator de mana 
. era noaptea asa ca nu am vazut mare lucru decat chestii razlete, mcdonaldzuri, hoteluri pe marginea autostrazii si de astea. apartamentul mi-a amintit cumva de hostelul de la new york in care statusem cand am fost in delegatie, mocheta pe jos pana in cel mai ascuns cotlon, wcul tipic american (plin pe jumate cu apa ca asa e modelul). si sa nu uit de mirosul dulceag ce m-a intampinat inca de la debarcarea la chicago, oare cum imi va parea mirosul romaniei acuma? in primele zile cand am iesit pe afara era ciudata senzatia atata din punctul de vedere ca ma simteam complet strain cat si ambientul: un cartier de case, pe o strada cu spatiu verde pe mijlocul ei, casele toate cu peluza in fata … nici urma de bloace ingramadite.
acuma la distanta de un an cand ies afara nu ma mai simt asa de strain, doar cand suntem la plimbare si se mai holbeaza unii la noi din masina 
, intre oameni insa tot exista sentimentul de strain, dar de asta nu credca voi scapa niciodata.
