geOrrge’s experiences

am trecut cu bine prin 3 zile pline de furtuni, tornade si inundatii. poate ati vazut deja pe la stiri si in romania ca in ziua de miercuri au fost aprox. 65 de tornade in state (toate in zona texas, oklahoma, kansas, nebraska). ieri a venit randul ploilor dar nu am fost lipsiti de emotii cand o tornada a lovit marginea vestica a orasului.

astazi au fost in special ploi serioase, inundatii pe strazi, unde apa a ajuns la juma de metru pe alocuri. am vazut la teveu o persoana cum se balacea in apa de pe o strada, iar intr-o intersectie o masina de pompieri a fost luata pe sus de apa. dar atat ieri cat si astazi am avut parte pe final de zi de cate un apus superb insotit si de un curcubeu frumos

am zis sa trec feed-ul prin filtrele de la feedburner pt a vedea si eu cine e abonat in acest mod. asa ca daca folositi vechea adresa a feed-ului (cea de la blogsome) va rog sa schimbati pe noul url:

http://feeds.feedburner.com/georrge

am patit de cateva ori ca sa am tot felul de revelatii, sau idei nastrusnice daca vreti, pe drumul de acasa spre laboratorul ioanei (10-15 minute) pe care-l parcurg deseori pe la ora 5-6 dupa-masa:

despre freelancing:
lucrezi la un birou si de bine de rau astepti cu nerabdare in majoritatea zilelor ora plecarii, sa strangi totul de pe birou, sa pleci si sa uiti de tot pana a doua zi la ora 9. iesi din cladire si o iei domol spre casa cu gandurile ratacind catre planuri de munte, de plimbat prin parc cu iubita, de mers pe terasa la o bere, etc. esti pe strada si incepi sa simti ca lumea e a ta, ca nimeni nu iti controleaza libertatea. poate chiar iti vine sa tzopai de fericire, dar asta mai des vinerea . acuma sa luam cazul freelancerilor, biroul lor e acasa, ora plecarii de la birou nu exista sau nu e bine definita, iar chiar daca pleaca cand se intorc acasa vad tot biroul si nu calculatorul unde sa zicem ar trage un counterstrike sau mai stiu eu ce e la moda azi. libertatea de pe strada dispare, gandurile raman de multe ori la proiectele curente sau alte chestii administrative.

despre politica:
peste tot in campanii sau in discutii ale politicienilor si ale analistilor se vorbeste despre x ca e mai bun ca y, sau noi suntem cei mai buni, etc. eu as zice insa altfel: noi in final alegem pe cel mai putin rau si nicidecum pe cel mai bun pt noi. de ce insist pe cel mai putin rau? pt ca politica nu e ceva cuminte, sau ceva bun, sau ceva inocent, ci e raul cel mai mic care ne poate guverna in acest moment.

ps. si totusi freelancingul nu e asa de rau, mai ales cand faci ceva ce e al tau si vezi ca ai succes, atunci chiar tzopai pe strada

as incepe printr-o intrebare: de ce un film care trateaza o perioada istorica trebuie sa respecte istoria, iar un spectacol de teatru nu neaparat? de multe ori am ramas uimit de insistenta multor critici de filme in a sustine acuratetea faptelor reale transpuse pe ecran, oarecum in contradictie cu tendinta din teatru unde se merge tot mai mult pe “adaptarea” pieselor clasice de teatru. nu vreau sa apar filmul 300 despre care incerc sa scriu aici, ci sa evidentiez aceasta tendinta de criticare a oricarei abateri de la povestea reala transformand-o intr-un pacat major pt regizor/producator/etc.

am fost la 300 in special pt efecte recunosc, nu ma asteptam la nu stiu ce dialoguri, sau poveste spectaculoasa (deja istoria o cunoastem, nu ne prea mai poate uimi). la final mi-am zis, uite inca un film ce se poate alatura la “the hero” prin coregrafia scenelor, imaginii, jocului culorilor, … trecandu-le pe acestea in prim plan ca si baza a filmului lasand dialogurile pe plan secund. acuma o sa vina multi si o sa zica bine, bine da de unde atatia muschi pe aia 300 spartani, sau de unde corpul imens al lui xerxes? as avea doua interpretari si aici: 1. hai sa ne amintim cam ce ne imaginam noi cand citeam cum mihai viteazul cu o mana de oameni il rasturna pe pasa hassan in balta de la rovine, sau de dan capitan de plai. eu cel putin nu-mi imaghiam un erou costeliv care tara pe jos sabia dupa el . 2. cum credeti ca vedeau lumea oamenii din acele vremuri, cand zeii erau la putere si trebuiau milostiviti, iar fiecare persoana/fiinta ce reusea ceva mai aparte era musai fiu de zeu, bantuit de spirite (rele) sau mai stiu eu ce neomenesc.

inchei prin a zice ca merita vazut filmul, scenografia este extraordinara, culorile superbe, iar sunetul da o nota aparte.

daca tot venim in romania la vara am zis ca ar trebui sa incepem pregatirile … cu partea fizica

 

… prea slabi?

 

… prea grasi ?

 

… hmm ?!?

 

… offf, cee complicat!