pestera de alabastru
dupa cum ati vazut poate deja in site-ul de poze am fost si in cea mai mare pestera de gips din lume. asta o spun administratorii ei, nu am luat metru sa o masuram. si daca l-am fi luat nu prea am fi avut voie dupa spusele lor. am ajuns seara in oraselul freedom (ro: libertate) care era dat ca punct de reper in gasirea parcului national din jurul pesterii. toata aria seamana a zona carstica, sunt mai multe pesteri in zona, multe rupturi de teren, mici canioane … tot tacamul.
am ajuns dupa ora 5 (cand era deja inchis biroul de informatii turistice) asa ca am zis sa ne gasim loc de campare in zona si dimineata sa facem vizita in pestera. cum nu stiam regulile locului o intrebam pe o tanara americanca ce statea plictisita pe banca din fata biroului de turism. ne zice ca sa ne alegem unde vrem noi (in spatiile alocate camparii) si dimineata vom plati taxa de 8 dolari pe cort. alegem fundul unui canion amenajat pt camping pt a fi feriti de vantul ce a batut puternic toata ziua. dupa ce cu greu gasim un loc de cort liber - era plin de cercetasi in ture de speologie - am instalat cortul (imprumutat de la un coleg de-al ioanei) si am zis ca trebuie sa mancam ceva. nu aveam nimic la noi, asa ca am mers pana in sat … ahhh, oras, unde am gasit un fel de magazin satesc langa o benzinarie. inainte de a face cumparaturile am inspectat centrul vechi al oraselului cu caldiri din filmele western … bank, saloon, town office, dar cam prafuite si parca parasite …
ne intoarcem la cort si dam drumu la gratarul anexat locului nostru. seara a trecut incet dar amenintarea furtunii prognozate de multi m-au facut sa nu adorm imediat. la un moment dat m-am trezit din cauza a doi caini ce se fugareau pe langa cortul nostru, … erau coioti defapt desi unu era cam negru si cu aspect de lup. din cauza lor dimineata am aflat ca vecinii de cort au cam stat treji peste noapte.
dimineata am inspectat rapid cu ioana zona, gasind si o pesterutza numita pestera ursului. dupa ce s-au trezit si tinerii nostri companioni (sora ioanei cu prietenul) am mancat unpic, am strans si am plecat la biroul de turism sa ne inscriem la vizitare. aflam ca intram cu tura de la ora 11, asa ca mai lenevim prin zona pana la ora precizata. intrarea in pestera seamana oarecum cu cea in ghetarul de la scarisoara, doar ca avenul de la intrare e de proportii mult mai mici. am uitat sa precizez ca aceasi tanara americanca de aseara era si ghidul nostru, iar daca va ganditi ca somnul de peste noapte a facut-o sa-si piarda plictiseala va inselati. cu mare lene a inceput sa ne povesteasca poezioara ce o avea in cap facandu-ne mai mult sa ne hlizim rautacios. incepem inspectarea pesterii, eu raman la coada sa fac si pozele asa ca am mai scapat din povestile spuse. am prins numai ca pestera a fost folosita ba de cowboy sa se ascunda sau ca tabara, apoi dupa ce a fost inceputa explorarea ei a primit incet scop stiintific.
alabastrul, o forma de gips, este scos in evidenta in toata pestera de luminile dibaci dispuse de administratori. la ora actuala se lumineaza doar zona in care se alfa vizitatorii, astfel ca restul pesterii sta in bezna gratie multimii de intrerupatoare pe care le manuia cu dibacie ghida noastra. bucata amenajata are o lungime de 3/4 mile, adica aprox. 1 km de-al nostru si la fiecare pas ti se spune sa ai grija ca e ud pe jos si poti aluneca si rupe gatul, sau sa fi atent la cap sa nu dai cu el de pereti. in coada pesterii este o zona unde ni s-a povestit ca in anii ‘50-’60 a fost amenajata pe post de adapost in caz de atac al rusilor … ce vreti, mania la ei acasa. dispunea de provizii de hrana si apa pt aprox. 2 saptmani din cate am inteles, nu am inteles cum te adapostea sa zicem de o racheta nucleara dar ma rog. am iesit prin alta parte din pestera si am optat sa fim dusi cu tractorelul pana la masina 
, daca tot am platit nu?
cam asta a insemnat vizita noastra in acest parc, un loc in care am zis sa mai revenim sa putem explora zona mai bine. pozele pot fi gasite aici: Alabaster Caverns Park, Alabaster Cavern, plus cateva poze din Freedom le gasiti aici.
