geOrrge’s experiences

de o surpriza f. mare am avut parte la vizitarea canionului pietrei rosii (Red Rock Canyon). aflat la aprox 50 de mile de Oklahoma City pe directia vest, si localizat in imediata apropiere a autostrazii ai zice ca nu se poate asa ceva: verdeata, liniste, pereti rosii care sa strajuiasca zona de interferentele civilizatiei, … defapt te apropii de zona si te intrebi, oare unde e? ca totul e plat in jur si nici un perete de stanca sau ceva vale ce sa se transforme in canion nu se zareste. dam de oraselul hinton dar tot in ceata suntem, mai mergem unpic si vedem semnul spre stanga spre canion si imediat intrarea in parc … hmmm. dupa intrare misterul este elucidat de profilul soselei ce intra in parc … literalmente drept in jos (asemanator cu portiunea finala a drumui spre cheile turzii, dinspre turda) pe o panta care iti da de gandit daca mai poti iesi de acolo.

ajungem langa un laculet strajuit de sosea pe o parte si de un zid rosu impunator pe alta, abandonam masina si ne abandonam si pe noi peisajului. incepem sa investigam zona, peretii strajuiesc “fundul” canionului ca un gard ce strajuieste o gradina de zarzavaturi. parca suntem in “lumea disparuta” a lui conan doyle unde niste cercetatori au gasit o depresiune izolata populata de dinozauri. ne uitam cum unii fac rapel pe pereti, se vad si urmele adanci lasate de sfori in roca moale. urmam o potecuta ce ne duce spre un loc prin care e usor sa urci pe creste. ne cataram si urmam versantul privind de sus la gradina verde oferita privirii. apar f. multe locuri de cort, soseaua care e pt uz intern in parc poate fi o pista excelenta de biciclete asa ca impreuna cu ioana stabilim ca aici e de venit in week-enduri cand vrem sa mai iesim din oras la un picnic, cu cortul si bicicletele. reusim sa ne scoboram de pe creste printr-un loc mai jos, dar tot nu scapam de un salt de vreo 2 m. parcurgem drumul inapoi spre masina studiind locurile de campare si RVurile aflate in zona. luam masina, si cum timpul ne era limitat de lasarea serii mai dam un tur rapid cu masina si apoi plecam spre casa.

puteti vedea tot setul de poze, inclusiv cele alaturate la adresa: http://george.trace.ro/impressum/album.php?id=40.

sincer sa va zic am fost socat sa aflu ca exista in statul Oklahoma o campie naturala de sare, si nu una mica ci chiar mare (cica 11.000 de acri, oficial ar fi peste 8500 de acri). intr-un circuit mai lung prin zona am zis sa trecem si prin acest loc sa vedem minunea cu ochii nostri.

nu a fost greu sa ajungem la parcul national cu pricina (Great Salt Planes) numai ca a fost greu sa dam de campiile de sare . mai exact am nimerit la zona cu lacul de acumulare din partea nord-estica a parcului. lac sarat se pare, plin de pelicani si alte pasari si evident plin si de pesti probabil. cum lacul era marisor si inloc sa vedem malul sudic vedeam curbura pamantului ca sa zic asa, cam ca la mare, ne-am invartit cat ne-am invartit pana am constatat ca tot in lac dam orice am face. asa ca am zis sa facem cercurile mai mari . zis si facut, am luat-o cu masina pe directia sud-vest pana am dat de ceva auto-trail prin parc cica. bagam masina pe un drum de tara destul de pietros si aflam ca vom intra pe o poteca auto de urmarit slabaticia (wild life-ul adica). am mers ceva pe la umbra unei padurici rare, cu ceva iarba pe jumate uscata de aproprierea toamnei pana am iesit iara la sosea … nimic salbatic insa, in afara de verdeata salbatica, altfel spus wild life-ul pe nicaieri. iesind la sosea (pe directia sud) am zis ca asta eh, plecam mai departe spre urmatorul punct al excursiei. nu mergem 10 kmetrii ca dam de un semn pe care scria ceva de genu’ “south salt planes trail” (adica, poteca sudica de intrare in campiile de sare). oprim repede si ne luam dupa poteca tinandu-ne bine unul de altul sa nu ne ia vantul. si vreau sa zic ca nu era orice fel de vant ci unul nebun, odata ajunsi la marginea marii de sare acesta ne-a lovit si mai puternic si violent fiind nevoiti sa ne apucam de ce am gasit la indemana…

exagerez acuma unpic . am admirat peisajul selenar ne-am distrat de minune cu luneta si cu plutitul pe vant pana ne-am plictisit si ne-am intors la masina. data viitoare cand vom mai ajunge in zona vom avea grija sa gasim toate potecile existente, sa vizitam zona de sapat dupa cristale si tot ce am ratat in aceasta prima tentativa.

ps. pozele le gasiti pe http://george.trace.ro/impressum/album.php?id=39

hai sa va zic unpic despre istoria statului Oklahoma, atata cat am aflat si eu din vorbele altora - eu necitind pana acuma mare lucru despre istoria locurilor. ei bine statul Oklahoma a fost infiintat oficial abia in 1907, astfel ca la anu’ vom serba cu surle si trambite 100 de ani. initial in aceasta zona (arida rau as spune eu) au fost impinse triburile de indieni prin secolul 19 in bine cunoscutele de acum rezervatii, fiind fugarite de pe teritoriile lor initiale. teritorii care erau mult mai bune pt vietuit atat din cauza climei cat si a calitatii pamantului. astfel dupa ce au fost impinse in aceasta zona arida si neprietenoasa, au fost izolate si mai mult odata cu colonizarea teritoriului de catre albi la sfarsitul secolului 19.

ceea ce e interesant insa, si cinic de-a dreptul, e ca in acest moment pe toate gardurile vezi “native american state” (teritoriul bastinasilor indieni, in traducere libera). numerele de la masini sunt inscriptionate cu acest slogan, in spatele capitoliului este un loc amenajat special cu steagurile a catorva zeci de triburi de indieni, cateva statui cu indieni stau in fata capitoliului in timp ce vizavi in fata muzeului de istorie (parca) sta un soldat american cu pusca indreptat spre aceste statui (buna gluma nu?), peste tot in muzee se vorbeste despre cultura indiana, etc.

iata si cateva chestii interesante despre statul Oklahoma si istoria lui, luate de pe o harta:

- in dimineata zilei de 22 aprilie 1889 Oklahoma City era o doar preerie linistita, pana la caderea noptii a ajuns sa aibe o populatie de 10.000 de oameni

- statul Oklahoma a devenit cunoscut sub numele de “Sooner State” (sooner (en.) = mai repede) pentru ca desi guvernul a dat drumul colonizarii de catre albi a teritoriului actualului stat la sfarsitul anilor 1880, unii colonizatori au fost aici mai repede (sooner)

- numele Oklahoma este o combinatie a doua cuvinte indiene (din dialectul Choktaw): “okla” = oameni, “homma” = rosu

- in 1909 in statul Oklahoma s-a organizat prima organizatie din lume a cercetasilor (en. = Boy Scout Troop)

- primul parcometer (cum naiba se cheama in romana?) din Oklahoma City a fost instalat la data de 16 iulie 1935

- capitoliul din Oklahoma City este singura cladire administrativa din SUA ce are pe terenul ei sonde de petrol in functiune

ieri am avut parte de 2 asa zise fest-uri in aceeasi zi. primul a fost september festu’ local organizat de catre guvernatorul statului (n-as baga mana in foc totusi) in ograda lui si prin imprejurimi. noi stand la 5 strazi de casa guvernatorului am simtit ca se face ceva dar pana nu am vazut ca o strada e blocata nu am stiut clar ce. asa ca am mers si noi sa ne holbam, ca romanu’ la urs. ma rog, am gasit mai mult cai, vacutze, caini, ponei, … in alte cuvinte september festu’ pt copii era la el acasa in gradina casei aceluasi sus numit guvernator. am profitat de okazie si ne-am plimbat prin gradinile acestuia, am vizitat multimea de standuri ale fermierilor din zona, totul avand un caracter agricultural f. inalt, ne-am ratacit unpic printr-un labirint din baloti de paie si am admirat o expozitie de tractoare in care se remarca un model antic de dimensiunile unei locomotive cu aburi. am privit si cum unii localnici chinuiau o vacutza incercand sa o mulga cum stiau ei mai bine, apoi am vizitat interiorul casei guvernatorului, nimic deosebit decat aerul de muzeu asternut peste niste camere altfel folosite zi de zi (cel putin partial). am incheiat pleiada pe partea cealalta de strada printre niste sonde (reale si in functiune) studiind o masina de politie de epoca (anii ‘40), luand informatii despre cum spalau americanii de amu 200 de ani hainele, cum faceau lumanari, sau cum se luptau intre ei. in final am intrat in muzeul de istorie, deschis gratis cu aceasta ocazie, si am vizitat cateva expozitii tematice … indieni, masini de curse, transport spatial, … toate cu caracter local prin implicarea umana locala in fiecare domeniu.

seara a fost randul oktoberfestului organizat de comunitatea germana (destul de numeroasa avand in vedere numarul de restaurante cu specific din zona) intr-un orasel din suburbia oklahomei (sau daca vreti cartier). ne-a zis narcis de el, un roman aflat si el la facultate ca ioana, asa ca am zis ca macar sa incercam niste carnatzi buni daca altceva nu gasim. am ajuns la fata locului cu 3 ore inaintea inchiderii complete a festului si dupa ce ne-am preschimbat 30 de dolari in cupoane (1$ = 1 cupon) ne-am pus la coada cu mancare in timp ce narcis a mers la coada de bere. aici e un obicei din cate am observat cu aceste cupoane la toate festivalurile de acest gen, totul se cumpara pe asa ceva, banii nefiind acceptati. stand eu cu ioana la coada si jucandu-ne cu teancu de cupoane observam ca in loc de o coala de 20 am primit doua de 20 … cu 20 de dolari in plus adica. am zis ca sigur nu dau faliment organizatorii daca nu raportam si am inceput sa ne cautam de-ale gurii pe baza noului buget. am ales o portie de carnatz afumat cu cartofi orientali si varza murata, si o portie de crenvusti (dar tare bun) cu aceeasi cartofi orientali completati insa de niste sfecla rosie, iar peste toate am pus si niste strudele cu mere. apoi ne-am asezat si noi la o masa in multime urland unul la altul in incercarea de-a acoperi acordurile muzicale ale die alpen musikantes ce tocmai cantau pe scena. seara a trecut lejer, in muzica pigmentata de melodii ca si pretty women, o ratzusca sta pe lac si alte slagare internationale dar si cu mici povesti cu niste oklahomieni de peste masa.

am fost ieri la film, suprinzator chiar si pentru noi pt ca nu remarcasem nici un film ce sa merite un drum pana la cinema si cheltuirea a 8.5 dolari pe un bilet. ne-au deschis ochii niste prieteni de aici:
- haide-ti mai la iluzionist
- ce iluzionist?
- ala cu edward norton
- edward norton zici? suna bine, …

si am mers si a fost extraordinar. nu stiu daca mai merita sa reclam jocul bun al lui edward norton, pt mine e un actor (ce nu e printre vedete) care joaca extraordinar. are si un dar sa-si aleaga rolurile din care sa scoata ce e mai bun (vezi 25th hour, fight club, american history x … atat imi aduc acuma aminte). daca v-a placut imaginea atent invechita din vidoq sigur va va placea si imaginea din acest film, imagine ce asezoneaza foarte bine dramaticul si mistica filmului. despre final ce sa mai zic, sunt convins ca majoritatea veti fi surprinsi complet.