geOrrge’s experiences

citeam azi multe articole despre FanFest, acel festival ce se vrea a fi una din metodele de salvare a Rosiei Montane, si vreau sa zic ca nici unul nu scrie de bine. nu m-a socat asta cu nimica, stiam ca la final festivalul nu ajuta deloc in ceea ce incearca miscarile ecologiste sa faca si poate dimpotriva sa supere pe unii care altfel ar simpatiza cu ideea. evident cei castigati sunt tinerii fani de rock, hip-hop, punk, si orice alta muzica de protest. cine nu a visat la un festival in mijlocul naturii, poate chiar la munte, unde sa poti asculta trupele ce-ti plac? dar cu ce ar putea asta ajuta o miscare legitima de a opri realizarea unui proiect ce ar putea duce la distrugerea completa a zonei?

pro:
Lumea aude de Rosia Montana, de proiectul cu pricina, de incercarile de al stopa, de argumente, etc. Conform statisticii oficiale un numar mare de oameni vin la acest festival (15.000 anul asta, defapt aprox. 3-5000 pe zi), deci avem un numar mare de posibili viitori noi “agenti de lupta” . Trupele care canta sau artistii prezenti, si aici ma refer la cei ce au un nume cat de cat, pot in continuare sa promoveze ideea mai departe in lumea in care se misca ei zi cu zi. Publicul adunat poate sa si viziteze locurile si sa vada potentialul turistic al zonei, una din alternativele propuse, potential insa care e mentinut la plimbare pe coclauri, eventual o vizita a unei galerii de mina de pe vremea romana si nu in ultimul rand observarea satului motzesc (cam in paragina ce-i drept).

contra:
cei 15.000 de oameni prezenti nu fac decat sa distruga pt o lunga perioada zona in care e tabara concertelor, tonele de gunoaie ramase in urma sunt stranse in majoritate tot de organizatori in ciuda orelor de ecologie ce se tin. muzica in sine este o forma de arta, la fel teatrul si ce altceva se mai propune la acest festival astfel se deturneaza din start atentia de la problemele zonei la arta, incat nimeni nu se mira ca oamenii pleaca de la fata locului fara a sti pt ce se lupta defapt organizatorii. in acelasi timp alcoolul nu ajuta cu nimic la limpezimea creierelor pt a veni cu idei de lupta cat mai convingatoare. iar daca e sa fim ecologisti pana la capat nu e de marginalizat efectul sonor provocat de zidurile de boxe. pe de alta parte promovarea este orientata strict spre tineretul ascultator de anumite genuri muzicale cu public restrans (underground), lasand la o parte majoritatea si dandu-i acesteia impresia ca nu e treaba ei ce se face acolo.

ma opresc aici cu minusurile, as putea continua credca la infinit insa. cel mai mult mi-a placut ideea din primul an care nu stiu cat mai e pusa in valoare acuma, si anume acel mars de la cluj la rosia montana care poate transformat si intr-un mic mars pe biciclete de ce nu (un mic tur al apusenilor) ar deschide mult mai bine ochii lumii si ar atrage oameni si organizatii care sa lupte mult mai eficient, plus promovare turistica a zonei. si nu in ultimul rand sa intrebe pe cineva si pe taranii de la fata locului despre opinia lor, vezi mai jos una dintre opinii.

“Nu stiu ce sa mai zic. Vin unii si ne spun ca e bine sa se redeschida mina si sa aiba oamenii de lucru, altii zic ca ne omoara cu tot felul de substante. Eu cred ca oricum aurul ala nu o sa ramana in munte” (Elena Lupsa pt. Romania Libera)

nu pot sa nu inchei fara o mica amintire despre un luptator greenpeace in formare. eram la suncuius intr-o tura de pestereala (urasc termenul asta) si cand am ajuns acolo am mai prins cateva persoane ce participasera la o tabara greenpeace ce avusese loc in zona. ei, respectivul a concluzionat foarte frumos toata ideea: “atata timp cat mi se da mancare, bautura si bani ma duc sa protestez pt orice oriunde” (citat aproximativ din memorie).

de 3 zile ne-am pricopsit si noi cu temperaturi mai pamantene, 28-30 de grade ziua dupa ce timp de 2 luni de zile ne-am ascuns ca soriceii pe sub aparatele de aer conditionat pentru a ne proteja in fata celor 38-40 de grade pe zi (si 30 pe noapte). am avut si noi sansa sa iesim la plimbare si nu doar seara pe o cloceala de 35 de grade ci ziua in amiaza mare cum demult numai facusem. o adevarata placere sa scoti nasul la aer si sa respiri adanc niste aer care nu-ti frige gatul imediat ce-si face loc pe nas.

din cate se pare perioada de relaxare se termina si revin caldurile dar e clar ca toamna bate la usa si vremurile se vor schimba, asa ca incep sa se zvarcoleasca si ideile de iesit in weekenduri pe coclauri. defapt am si dat startul la asa ceva cu un barbecue in gradina casei unui prof roman de la universitatea de aici .

Pietrosul Rodnei (click pt a mari poza)

hehehehei, ia te uita pe unde am fost in ultima vreme. mai exact in ultimele 20 de minute cu ajutorul ultimei versiuni de google earth beta 4. au adaugat in final si a 3-a dimensiune la hartile din satelit astfel ca va puteti plimba nestingheriti printre varfuri de munti, chei sapate de paraie sau chiar sa mergeti la marea neagra. evident acoperirea nu e totala ci doar partiala, insa modelarea 3D a reliefului pare a fi completa pt romania, asa ca nu ne ramane decat sa ne proiectam excursiile din timp.

Cheile Aiudului (click pt a mari poza)

ps. cine vine in fagaras week-endul viitor?

azi ma uitam aiurea pe internet si mi-am adus aminte de zilele bune cand, vorba lui misu, daca stiai sa folosesti document.write te ridica la rangul de magician ce stia sa faca site-uri dinamice. care dintre voi mai tine minte site-ul www.ohmygoodness.com? l-am cautat acum un an parca si nu am mai gasit nimic, sau nu am cautat eu prea bine sau prea insistent. azi am reusit sa-l gasesc, defapt am gasit noua titulatura sub care functioneaza de doi ani incoace credca.

pe www.hellocrazy.com veti gasi aceleasi felicitari haioase facute de o parte din vechii artizani de pe vechiul site pe care stiu ca stateam in facultate si numa-l citeam de ne prapadeam de ras. am mai gasit si o suita din vechile felicitari pe yahoo india, din pacate insa multe din vechea arhiva nu le-am mai gasit, mai tineti minte mania cu virusul anului 2000? hehehe.

ultima etapa a excursiei a constat intr-o vizita fulger in new haven, locul de bastina al universitatii yale unde o verisoara de-a ioanei studiaza. am plecat duminica dimineata din atlantic city cu autobuzul pana in new york, de aici am facut un tur rapid pe jos din port authority pana in grand central (gara mare) de unde am luat un tren spre new haven. in total am facut cam 5 ore care adaugate la oboseala deja existenta a facut ca sa ajungem destul de obositi pe la 4-5 dupa-masa in new haven de unde am fost preluati de crina, verisoara cu ioana si anca (ps. si anca venise cu noi in aceasta etapa). dupa un scurt tur de orizont asupra

orasului din masina si o mica oprire la crina acasa pt a ne lasa lucrurile si a ne mai primeni de praful drumului am inceput un mic tur la pas al campusului universitatii yale. am intrat in cateva cladiri, am vazut biblioteca veche ce avea o salita in centrul careia daca stateai intr-un punct fix si vorbeai vocea ta capata niste rezonante extraordinare - evident pe vremuri se folosea ca loc de discursuri. am vizitat si cateva laboratoare din cadrul facultatii de medicina, inclusiv sala cu mese de studiat cadavrele … brrrrrr, desi era f curata si, din vorbele crinei, una dintre cele mai tehnologizate, curate, etc. sali de acest fel din lume. ceea ce a fost insa interesant de privit in tot campusul au fost cladirile colegiilor cu arhitectura lor gotico-herrypottiana as spune. defapt majoritatea cladirilor din campus aveau aceasta arhitectura, la colegii era insa mai evident pt ca erau mai restranse si mai grupate. de remarcat si mania de cladiri biserica cu rol complet diferit decat rugaciunea … sala de sport (pe 3 nivele), biblioteca, etc.

oraselul in sine e structurat complet in jurul univ. yale, campusul e impanzit de restaurante, baruri, cafenele dandu-i un aer boem ce se potriveste perfect cu dimensiunile mici ale orasului, cu verdeata ce impanzeste fiecare coltisor, cu stradutele mici si cochete si nu in ultimul rand cu arhitectura cladirilor. seara am petrecut-o la un restaurant thailandez, iar apoi am continuat povestile acasa la crina, trebuind insa sa ne culcam repede pt ca luni dimineata aveam de prins un avion din new york la 11 a.m. ceea ce ne obliga sa luam un tren spre nyc la 6 a.m.

ps. cam asta a fost vacanta noastra, destul de scurta si as spune obositoare pt picioare, dar am reusit sa vedem destul de multe si mai ales sa ne simtim bine

ps2. pozele din aceasta excursie sunt in majoritate opera lui anca, deci creditul pt. ele ii revine ei in majoritate