geOrrge’s experiences

in atlantic city am ajuns seara pe la 9 jumate, se mai vedeau numai reclamele de pe cazinouri. cum din cauza grabei nu am mai putut-o suna pe anca, sora ioanei, am decis sa-i facem o vizita surpriza la locul de munca, adica ceva magazin de inghetata dintr-un cazino pe nume borgata. il gasim repede ca doar era vorba de un cladiroc de cateva zeci de etaje, soferul autobuzului nostru ne cadoriseste cu 2 bilete la o ruta interna pana la cazino, asa ca ne trezim in alt autobuz. cu greu ne dam seama la ce statie ar trebui sa ne dam jos, pt ca autobuzul se invarte de zor in jurul cazinoului, iar in momentul in care parea se se apropie finalmente de el, vira in alta directie si ne departam iara .

evitam intrarea angajatilor si alegem niste usi spre zona de cazino impreuna cu inca vreo 4 persoane dintre care o batranica uscativa cu niste haine de nu dadeai doi bani pe ea, 2 mai tinerei si mai ingrijiti, si un nene serios. noi doi eram ca vai de noi, rupti de oboseala, semi-dormiti si cu un gentoc mov-visiniu-verde carat de amandoi odata. nimeni nu ne-a intrebat nimic asa ca am reusit sa ajungem prin zona de jocuri mecanice ingradite intr-o salba de restaurante. imaginea ce o aveam eu in cap despre noi e una de gen matrix, cand neo si trinity intra in sediu politiei cu gentocul de pushti, ma rog noi aveam haine dar cine altcineva decat noi stia asta? asa ca eu ma cam distram de situatie. intrebam intai de anca la o alta inghetzatarie de unde ni se dau indicatii cum sa o gasim pe a ei.

ne strecuram iara printre jocurile mecanice, mese de poker, oameni la 4 ace, oameni la nici un ac, dudui scapate direct de pe scenele de “dans modern”, iar dupa ce mai coboram un rand de scari dam de ben&jerry unde lucra anca. insa anca nicaieri, dam de un alt roman ce lucra tot acolo si ne zice ca trebuie sa revina in scurt timp. trece cam o ora timp in care am si luat o gustarica la un bufet chinezesc parca si pana la urma apare si anca.

povestim unpic si apoi o luam spre casa unde sta ea sa ne cazam si noi. seara o incheiem cu povesti pana pe la 1 noaptea in care anca ne explica cum si-a gasit o cazare la un pret decent dupa ce intai a intrat la un motel si a intrebat cat costa cazarea …
- two-fifty (doi-cincizeci) i-a zis tanti de la receptie
- 2.50 $ cazarea?
- nuuuuu, 250 (americanii au placerea sa rupe numerele mai mari de 3 cifre in grupuri de 2 cifre )
- 250 pe saptmana?
- nuuu, pe noaptee
- ?!?!?!? … mersi da nu mersi

… marti, partea I

si am ajuns din nou in ney york, la mai putin de un an de la prima vizita. am gasit repede de unde sa luam cartele pt metrou/autobuz la 7 dolari pe zi. am iesit din aeroport si ne-au izbit cele peste 36 de grade de afara. stiam ca va fi o zi torida dar socul tot a fost. am reusit rapid sa ne orientam cu autobuzu M60 si apoi sa urcam in metroul W cu care am survolat pe sus o parte din queens pt ca apoi sa intram in subteran odata cu intrarea in manhattan. in time square ne-am dat jos ca sa fugim repede pana la autogara (port authority bus terminal pe engleza). cum eram si cu o geanta mare dupa noi baia de multime nu ne-a prins foarte bine. am reusit totusi sa navigam prin valurile de oameni si am dat si de autogara.

aici toate pctele de informatii erau inchise, ajungem la casele de bilete de la njtransit cu care stiam ca tre sa merem pana in atlantic city, luam bilete si intrebam daca este un loc unde sa putem lasa bagaju mare sa ne putem plimba in liniste prin ny. nici vorba, de ani de zile numai exista asa ceva ne explica nenea ce ne vanduse biletele. ramanem masca, toate planurile par sa se prabuseasca, totusi decidem sa mai insistam totusi, ce naiba, tre sa fie un loc de lasat bagaje, doar nu o lovitt atat de tare mania anti-bombe. mergem si la biroul de relatii cu publicul de la njtransit … nu exista si pace, ne zice nenea totusi ca daca am avea bilete la greyhound le-am putea lasa la ei. ufff, ne punem pe jos in autogara si incercam sa reorganizam planurile. hai sa mergem la greyhound totusi, cine stie. la o adica luam un bilet ieftin de 5-10 dolari aiurea la ei si ne lasam bagaju pe banii aia. ajungem la locul de lasat bagaje si privim uimiti cum ne preia o tanti bagajul fara sa ne ceara decat sa avem bilete de autobuz, la orice firma, si 3 dolari. pfuuuui, suntem iara in plan asa ca iesim fericiti afara si incepem periplul newyorkez. prima statie … time square. multime ca la urs, nimic nou pt mine. ne inghesuim prin multimea ce se holba sau traversa cu treaba piatza timpului. ne plantam si noi in mijlocul strazii sa ne facem poze de genul yo-la. ne furisam cu greu din time square si o luam spre empire state building. ne bazam pe amintirile mele de acum un an, o luam spre est dar unpic la nord, ajungem pe fifth avenue si-mi dau seama ca mi se dereglase busola. empire state building e pe undeva pe la strada 34 cu 5th ave si nu pe la strada 45 pe unde eram. o luam la vale asadar si ne trezim la intrarea in marea cladire, nici nu simtisem cand crescuse langa noi.

intram inauntru (de parca am putea intra si afara) dar evitam sa mergem la coada de urcat sus, stiam ce calvar ne astepta si nici timp nu aveam. iesim si ne orientam rapid spre rutele autobuzelor gratis spre pier 78 (?!?) de unde se pot lua feriboturi pe canale prin jurul manhattanului. gasim unul, ii facem cu mana si ne urcam in el … ne uitam la ceas, 4:30, ne uitam pe programul tururilor pe apa si vedem ca ultima cursa de zi a fost la 4, urmatoarea e numa la 8 seara … nasol.

ajungem la portul cu pricina ne uitam lung la un feribot ce pleca si ni se confirma ca numai la 8 mai sunt curse, ne mai uitam unpic si luam alt autobuz spre downtown. acesta ne lasa pe la strada 20 de unde am crosetat pe strazi pline de masini blocate in traficul de la ora de varf pana am ajuns pe wall street unde am incheiat mini-turul new yorkului hotarandu-ne sa fugim repede sa prindem autobuzu de 6:45 nemaiavand forta sa stam pana la cel de 8:45.

… duminica, partea II

dupa 5 zile revenim in ny, de data asta impreuna cu anca, sora ioanei. eram in trecere spre new haven unde sta o verisoara de-a lor. cum eram si obositi dupa 2 nopti mai mult nedormite, un rasarit ratat din cauza furtunii si un drum de 2 ore jumate cu autobuzul am redus intinerariul prin new york doar la ruta port authority - time square - grand central. vremea era mult mai racoroasa de data asta, trebuia insa sa fim atenti dupa anca care tinea degetul blocat pe declansatorul de la aparatul foto. nimic deosebit de remarcat decat sansa de-al vedea pe naked cowboy in time square.

… de anul trecut, bonus pt miki

pt a ajunge din jfk in manhattan se poate lua un taxi (yellow cab musai) si costa aprox 56 dolari cu tot cu bacsis, pretul e de anul trecut a unei rute pana in upper west side - manhattan. alta posibilitate este airtrainu’ care apoi trebuie schimbat cu metroul A parca, care merge pana in manhattan.

dupa cum ziceam mai sus, a trecut dar a fost frumos si mai ales racoros si deconectant, desi picioarele noastre nu credca s-au relaxat prea mult pt ca le-am supus la adevarate raiduri prin new york, atlantic city si prin new haven. pt prima oara am reusit sa fac febra musculara la talpa ceea ce m-a cam pus pe ganduri . la intoarcerea din excursie m-am decis sa fac un mic clasament al aeroporturilor din state prin care am trecut, raportat la cele europene pe care le-am vazut deja desi putine la numar (paris orly, ferihegy budapesta si heathrow din londra). am zis sa fac asta pt impresia proasta lasata de cele americane si aici ma refer la atmosfera, curatenie, mirosuri, etc. comparativ cu preturile mari la zboruri.

- oklahoma city, will rogers : am plecat diz de dimineata din oklahoma city, aeroport cica international (probabil spre mexic) in rest capat de linie pt mai toate rutele interne. aeroport curatel totusi, nu foarte aspectuos si mirosuri destul de putine. la capitolul mirosuri cel mai socat am fost de partea pt zboruri interne a aeroportului din chicago … groaznic as zice, mizerie, miros de fast-food peste tot, inghesuiala de parca eram in gara din simeria, plus un iz de supermarket ambulant.

- detroit: am schimbat avionul la detroit, as putea spune cel mai frumos aeroport ce l-am vazut pana amu pe pamanat american. f curat, nici un miros de mancare sau mai stiu eu ce … nota 10.

- ny, la guardia: as putea spune decent pt traficu zilnic din el, comparativ cu jfk-ul dar la o scara mai mica totusi. dragutz cand vezi ca pista pe care aterizezi incepe chiar din mare, sau canal, sau ce-o fi. pt ce-i ce vor sa mearga din la guardia spre manhatan au posibilitatea sa foloseasca taxiuri (nu stiu cat costa), microbuze speciale care pt aprox 15 dolari te duc unde vrei tu cica (nu am incercat), sau cu 4 dolari sa ia autobuzul m60 pana la astoria blvd unde sa schimbe cu metroul n sau w (solutie care am testat-o noi, si a fost foarte lejera) si care te lasa in time square.

- memphis: aici am schimbat avionu la intoarcerea spre oklahoma. aterizare cu nabadai f probabil din cauza turbulentelor din aer, un aeroport micutz pierdut intre ferme. destul de curatzel si necomplicat. de la poarta 1 ai sansa sa vezi decolarile super fain, din primul rand.

la oklahoma aterizarea a fost si mai cu draci, vedeam efectiv cum avionu se scutura de numa pana a reusit sa atinga solul, nasoale experientele celor doua aterizari. ca si concluzie credca pt europeni e ciudat sa se inghesuie in avioane mai mici decat un autobuz cu 30-45 de locuri, sa nu primeasca gratis decat apa si suc (desi au platit 300 de dolari pe bilet).

clasament general aeroporturi americane:
1. detroit (10)
2. jfk, ny (8.0)
3. memphis (7.5)
4. will rogers, oklahoma city (7.5)
5. la guardia, ny (7.5)
6. chicago (6)

… va urma: new york, new york

suna intradevar ciudat pt mine asta, pt ca as putea spune ca-s intr-o vacanta continua de la inceputul anului de cand lucrez doar acasa . s-a terminat si campionatu mondial de fotbal din care am vazut aproape toate meciurile pana la urma, noroc cu tvuplayerul ca altfel era nasol. din aceasta cauza nici nu am avut ceva, altceva, notat de povestit. urmatorul nostru pas se indreapta spre atlantic city si new york unde vom merge peste o saptmana in concediu si vom sta tot atata, adica o saptmana. asa ca ne asteapta cateva zile de lancezeala cu burta la soarele oceanic, o rapida trecere in revista a new yorkului si f probabil o zi in new heaven parca. pana atunci am pus mana pe un aparat canon 610 cu care m-am jucat putin pana imi revine aparatul meu…

ieri aveam asteptari mari, daca nu foarte mari, de la ziua de 4 iulie pe pamanat american. spectacole, parade si mai ales focuri de artificii. parada se pare ca a fost in 1 sau 2 iulie, spectacole au fost dar cam de calibrul sarbatorilor berii de pe la noi doar cu mai putzina mizerie, aglomeratie si alte chestii specifice noii romanii. am profitat de lipsa de atractii seara si am tras o tura in plimbare pe canalul din bricktown … v-am zis ca e pana acuma zona urbana care-mi place cel mai mult din okc? … dupa care ne-am intors la zona concertelor sa vedem ce si cum cu artificiile. dupa ce am stat vo juma de ora am aflat unde o sa fie si de unde se vor vedea asa ca ne-am cautat un loc cat mai bun si mai aproape. intr-un final au inceput, as putea spune la ora anuntata, dar s-a vazut din start ca nu au un scenariu sau ceva. s-a tras pur si simplu aproximativ juma de ora alternandu-se tipurile de artificii si din cand in cand aglomerandu-se pt efect. finalul a venit cu o suita impresionanta de artificii aruncate deodata, dupa care s-a lasat linistea. lumea a zis “that’s it” asa ca am mers sa ne recuperam masina sa plecam acasa. in continuare raman in memorie cu artificiile de anul trecut din 14 iulie din palaiseau, un orasel mic de langa paris unde pentru aprox. 45 de minute artificiile au fost lansate pe acorduri muzicale bine garnisite ce au dus la un spectacol f. frumos.