geOrrge’s experiences

“tonight i’m standing on highway 666 running through towns like Cortez, Shiprock, Sheep Springs and ending in Gallup, New Mexico”

nu degeaba am inceput cu un citat din natural born killers din moment ce am trecut prin cortez si am vazut si indicatoarele spre shiprock, prea multe coincidente nu? adevarul e ca daca va uitati la film si vedeti scena de unde e acest citat veti observa peisajul care ne-a insotit o bucata buna de drum si numai in new mexico. un fel de desert cu niste plante pitice semiuscate asemanatoare cu spinii sau cactusii daca vreti. cam asta ne-a insotit prin new mexico dar si prin estul colorado-ului. localitati uitate de lume cu cateva baraci si atat, ferme cat vezi cu okii unite doar de o sosea care era ca un sarpe aruncat peste dealuri (lathrope state park - la junta (colorado): 72 de mile fara nici o localitate intre, doar sosea si “campuri” cat vedeai cu ochii). am traversat si nordul texasului dar noaptea si nu tin minte nimic din el decat ca ne-a oprit politia ca aveam viteza unpic prea mare. odata cu new mexico au inceput sa se vada creste de munti, golase, chele si unpic sinistre e drept, dar creste. totul parea macinat de vanturi si pe punctul sa se faramitzeze. odata ce am ajuns in durango (colorado) s-a mai inverzit peisajul. orasel dragut, plin de turisti, multi biclisti, o boulangerie buna buna pt cineva satul de america. de aici am luat-o tot spre vest inca vreo cateva mile pana la mesa park. acesta e un parc national intr-o zona tipica creca pt leaganele unor triburi de indieni. canioane sapate parca de dinozauri, vegetatie nu foarte bogata si pe alocuri (60%) arsa de incendii provocate de calduri. o altitudine maxima undeva pe la 2600 sau chiar mai mult, o vale sapata de indieni pt a-si face locuinte. aici am si vazut un spectacol oferit de o familie de indieni (navajo credca da nu bag mana in foc) prezentat intr-un amfiteatru vechi, de provenienta indiana, sapat astfel incat scena sa fie cu spatele la un canion adanc ce se pierdea in zare. i-as numi defapt “indieni” pt ca sigur nu prea mai au nimic in comun cu stramosii lor, care incercau sa se dea bine pe langa cuceritorii albi demonstrandu-le cateva dansuri pe teme muzicale sustinute de vocea barbatului si de toba acestuia. de ce mi s-a parut trist totul? pt ca te uita-i la niste albi care se uitau ciudat la acesti indieni fara sa inteleaga nimic altceva decat ca ei i-au cucerit si le-au furat totul, chiar si locuintele stramosilor lor din care acuma castiga bani. pana si locuitorii acestora au devenit exponat in circul propus. trist era si spectacolul asa spus artistic unde pretendentii dadeau dovada de multa nepricepere (nu ca as fi eu expert in arta indiana), triste erau si simbolurile ce aduceau mult cu steagul sua aflate pe costumele “nationale” indiene, trist era si arcul de plastic din mana baietilor cu peruci mari de … bizon creca. poate acest sentiment mi-a fost provocat si de oboseala datorata drumului si a celor aproape 20 de ore de somn chinuit in masina. incerc sa sar peste circuitul prin munti pt ca va voi povesti despre el in alt episod. in afara muntilor, statul colorado e destul de plat ca si imagine, nu si ca altitudine pt ca am mers sute de mile la o altitudine de aprox. 2000m pe un fel de podis. orasele destul de sarace la aspect (in estul statului), zone intinse fara picior de om decat sosele aruncate peste pamanturi. despre kansas nu pot spune mare lucru, doar ca e drept drept aproape, si pute rau in unele zone cu aglomerari de vaci, oricum am mers doar cale de vreo 120 de mile prin kansas. odata intrati iara in oklahoma am remarcat multimea de indicatoare spre cimitire, asta in timp ce nu erau insotite si de indicatoarele spre localitatile aferente cimitirelor … foarte interesant. cum s-a lasat noaptea, peisajul a devenit de nevizionat, ramanandu-ne privirii doar jocul de lumini oferit de o furtuna pe care am ocolit-o pe la sud. fulgere lansate unul dupa altul, aproape fara pauza, cele care atingeau pamantul tineau secunde bune, vorba soferului, poti sa-ti aprinzi in liniste o tigara de la un astfel de fulger, iar fulgerele care nu ajungeau la pamant ne dezvaluiau formele norilor oferindu-ne un joc de lumini si umbre superb pentru aproximativ 2 ore …