geOrrge’s experiences

“tonight i’m standing on highway 666 running through towns like Cortez, Shiprock, Sheep Springs and ending in Gallup, New Mexico”

nu degeaba am inceput cu un citat din natural born killers din moment ce am trecut prin cortez si am vazut si indicatoarele spre shiprock, prea multe coincidente nu? adevarul e ca daca va uitati la film si vedeti scena de unde e acest citat veti observa peisajul care ne-a insotit o bucata buna de drum si numai in new mexico. un fel de desert cu niste plante pitice semiuscate asemanatoare cu spinii sau cactusii daca vreti. cam asta ne-a insotit prin new mexico dar si prin estul colorado-ului. localitati uitate de lume cu cateva baraci si atat, ferme cat vezi cu okii unite doar de o sosea care era ca un sarpe aruncat peste dealuri (lathrope state park - la junta (colorado): 72 de mile fara nici o localitate intre, doar sosea si “campuri” cat vedeai cu ochii). am traversat si nordul texasului dar noaptea si nu tin minte nimic din el decat ca ne-a oprit politia ca aveam viteza unpic prea mare. odata cu new mexico au inceput sa se vada creste de munti, golase, chele si unpic sinistre e drept, dar creste. totul parea macinat de vanturi si pe punctul sa se faramitzeze. odata ce am ajuns in durango (colorado) s-a mai inverzit peisajul. orasel dragut, plin de turisti, multi biclisti, o boulangerie buna buna pt cineva satul de america. de aici am luat-o tot spre vest inca vreo cateva mile pana la mesa park. acesta e un parc national intr-o zona tipica creca pt leaganele unor triburi de indieni. canioane sapate parca de dinozauri, vegetatie nu foarte bogata si pe alocuri (60%) arsa de incendii provocate de calduri. o altitudine maxima undeva pe la 2600 sau chiar mai mult, o vale sapata de indieni pt a-si face locuinte. aici am si vazut un spectacol oferit de o familie de indieni (navajo credca da nu bag mana in foc) prezentat intr-un amfiteatru vechi, de provenienta indiana, sapat astfel incat scena sa fie cu spatele la un canion adanc ce se pierdea in zare. i-as numi defapt “indieni” pt ca sigur nu prea mai au nimic in comun cu stramosii lor, care incercau sa se dea bine pe langa cuceritorii albi demonstrandu-le cateva dansuri pe teme muzicale sustinute de vocea barbatului si de toba acestuia. de ce mi s-a parut trist totul? pt ca te uita-i la niste albi care se uitau ciudat la acesti indieni fara sa inteleaga nimic altceva decat ca ei i-au cucerit si le-au furat totul, chiar si locuintele stramosilor lor din care acuma castiga bani. pana si locuitorii acestora au devenit exponat in circul propus. trist era si spectacolul asa spus artistic unde pretendentii dadeau dovada de multa nepricepere (nu ca as fi eu expert in arta indiana), triste erau si simbolurile ce aduceau mult cu steagul sua aflate pe costumele “nationale” indiene, trist era si arcul de plastic din mana baietilor cu peruci mari de … bizon creca. poate acest sentiment mi-a fost provocat si de oboseala datorata drumului si a celor aproape 20 de ore de somn chinuit in masina. incerc sa sar peste circuitul prin munti pt ca va voi povesti despre el in alt episod. in afara muntilor, statul colorado e destul de plat ca si imagine, nu si ca altitudine pt ca am mers sute de mile la o altitudine de aprox. 2000m pe un fel de podis. orasele destul de sarace la aspect (in estul statului), zone intinse fara picior de om decat sosele aruncate peste pamanturi. despre kansas nu pot spune mare lucru, doar ca e drept drept aproape, si pute rau in unele zone cu aglomerari de vaci, oricum am mers doar cale de vreo 120 de mile prin kansas. odata intrati iara in oklahoma am remarcat multimea de indicatoare spre cimitire, asta in timp ce nu erau insotite si de indicatoarele spre localitatile aferente cimitirelor … foarte interesant. cum s-a lasat noaptea, peisajul a devenit de nevizionat, ramanandu-ne privirii doar jocul de lumini oferit de o furtuna pe care am ocolit-o pe la sud. fulgere lansate unul dupa altul, aproape fara pauza, cele care atingeau pamantul tineau secunde bune, vorba soferului, poti sa-ti aprinzi in liniste o tigara de la un astfel de fulger, iar fulgerele care nu ajungeau la pamant ne dezvaluiau formele norilor oferindu-ne un joc de lumini si umbre superb pentru aproximativ 2 ore …

grea decizie am avut de luat sambata. sa mergem intr-o tura de aproximativ 1800 de mile in 2 zile pentru a ne plimba pe skyway-ul lui san juan prin muntii colorado. am decis sa mergem sa vedem si noi america dodoloatza. totul era in 3 etape: oklahoma - durango (colorado): 750 mile strabatand la rand statul oklahoma, texas, new mexico si colorado; san juan skyway: adica un circuit prin muntii de peste 200 mile si ultima etapa durango - oklahoma 800 mile traversand statul colorado, kansas si apoi oklahoma din nou. experienta s-a dovedit foarte meritata pana la urma, cel putin din punctul meu de vedere, dar in acelasi timp si obositoare pt ca sa stai 2 zile si ceva doar in masina cu doar o noapte de somn in patutz si cate o iesire la aer din cand in cand nu e chiar usor. ce as putea spune e ca muntii colorado mi-au placut mult, bucata dintre Ouray si Silvertone este de-a dreptul ametitoare de frumoasa ce ii, mini oraselul-statiune durango exceptional iar linia de cale ferata ingusta dintre el si silvertone va trebui s-o explorez odata cu ioana neaparat. trecatorile aflate la peste 3000 de metri altitudine sunt superbe, iar peisajele numai vorbesc, mai ales cand se mai vad urme de zapada, poate si un apus de soare care sa scoata in evidenta verdele crud al primaverii. m-am simtit parca mai acasa decat as fi crezut, aproape ca numai simteam ca sunt in america, poate cel mult in europa daca nu in romania doar ca cu drumuri mult mai bune. ce m-a mai socat a fost faptul ca am strabatut foarte multe localitati aflate la aprox 2000 m altitudine si nu aveai senzatia de 2000m din romania totusi, totodata vegetatia bogata chiar mai sus de 3000 unde pe langa brazi falnici gaseai paduri de mesteacan. am trecut si prin parcul national mesa verde, o zona macinata rau de vreme, paduri de arbusti arse de incendii, canioane adanci si late si locuinte vechi indiene. dupa cum am zis mi-a placut mult durango unde am si dormit o noapte. de acolo luni dimineata am plecat spre casa traversand mare parte din statul colorado, trecand peste inca un pas de 3000 si prin cateva orasele-statiune dragute ca si pagosa springs zona in care muntele capatase o alura de ice age extraordinara. ajunsi in kansas cu o intarziere maricica am decis s-o taiem oblic spre sud-est direct spre oklahoma pe ceva “autostrazi” statale care s-au dovedit destul de bune si lipsite de localitati, astfel ca pe la 12 noaptea urmariti de mai bine de 100 de mile de fulgerele unei furtuni intram in oklahoma city. o sa revin cu exemplificari mai exacte asupra unor zone, si poate si cu ceva poze de ajutor. pana atunci puteti verifica site-urile urmatoare:
    - San Juan Skyway (1)
    - San Juan Skyway (2)
    - MesaVerde
    - Telluride

caldura mare, monsher. se vede ca vara s-a instalat cu bine pe aceste meleaguri, de mai bine de o saptmana termometru sare spre 35 grade ziua. seara, din cand in cand, e respirabil si mai merge de tras un tenis ceva. azi insa a fost cel mai cel mai … pana acuma, ca sigur e abia inceputul … 36 grade pe la amiaza, si cum ziceam mai sus, 30 la 11 seara. nu e uman ce se intampla, mai ales cand ai langa tine niste brosuri electronice despre fagaras si te bate gandul ce vant racoros bate pe sus pe acolo. huhhh, macar de ar merge cum trebuie aerul conditionat din sufragerie, dar ingheata intr-una si cand nu ingheata abia sufla saracu, sigur e bolnav - as spune ca ca e chiar pe moarte. poate se indura managementu’ si il schimba odata si odata. cu masina totul bine, ii merge f bine aerul conditionat, una dintre conditiile de baza in cautarile noastre, asa ca in 2-3 minute o racorim bine de tot cand avem de mers undeva. in rest probleme numa cu orientatul si cu autostrada din cauza lipsei de experienta, dar si datorita unor ciudatenii locale. benzi de intrare pe partea stanga a sensului de mers (deci fix pe banda de viteza) si pe deasupra si f scurte. de iesirile de pe stanga numai zic, sunt mai lejere totusi. singurul impediment apropo de sua si masinile lor “atomice” e cel cu unele marci care din ratiune de economie, ca tot baga clientul banii grei in benzina, au zis sa puna semnalizatoare rosii ca si stopurile de tre sa te chiorasti bine sa vezi ce vrea omu, sa opreasca sau s-o coteasca undeva, sau cine stie i s-o fi stricat masina si a aprins avariile.

mai vruiam sa adaug pe tema cautatului de masini cateva linkuri utile, pt cei din state evident:
- www.autotrader.com: un foarte bun loc de cautat masini, dar incercati sa sariti peste cele de la dealeri, sansele de a va uita la ceva vandut deja sunt f mari. bunicel si modulul de comparatii si specificatii pt masini
- www.edmunds.com: poate cel mai bun site din cate am gasit pt estimarea pretului corect pt o masina data, calitatii modelului. tine seama de numarul de mile de la bord, starea masinii, culoare, zona, … apoi puteti chiar sa vedeti programul recomandat de intretinere a masinii respective, cand sa-i schimbati uleiul si toate cele, plus o exista o gramada de reviewuri de la vizitatori
- www.nadaguides.com: site sfaturi, si nu numai
- www.carfax.com: pe baza numarului VIN al masinii puteti vedea daca masina a patit ceva serios in viata ei, totusi in final un raport unde se arata numai ca s-au schimbat proprietarii sau s-a reinoit titlul nu ajuta f. mult

in rest site-uri ale ziarelor locale unde gasiti si anunturile de vanzari, sau orice alte surse sunt f binevenite. procesul de cumparare de la un particular e destul de simplu. se face un contract de vanzare-cumparare, se merge cu el la un notar, sau la o “tag agency” impreuna cu toate actele masinii si se trece numele noului proprietar pe titlul masinii. apoi, impreuna si cu asigurarea necesara, tot la tag agency se inregistreaza masina pe numele cumparatorului si se ia / sau se reinoieste / sau se pastreaza numarul. pt toate astea cumparatorul are de achitat aprox 150 dolari (in fctie de cum ramane cu numarul).

ps. sa nu uitam ca vorbesc despre ceea ce se face in oklahoma city, in rest se poate sa fie si alti pasi, sau alte preturi

ps2. pt ce-i ce se mira de poza alaturata e un exemplu de bluegrass local, vopsit pt a da gazonului un aspect mai bun in mediul inconjurator … la fel de albastru cateodata

ufff, nici nu stiu de unde sa incep ca mi-e sa nu critic prea tare acest film. precizez ca nu am citit cartea si aproape sigur nu o voi citi nici de acuma inainte, ceea ce credca spune multe despre cum am primit eu filmul. ce-l mai nasol mi s-a parut ca filmul nu are cap si nu are coada, sau daca le are nu au nici o legatura intre ele, faptele se succed fara a se motiva si de ce se succed, mania de a te invarti in jurul unor picturi ale lui davinci mi se pare de-a dreptul malefic in timp ce dovada cea mai importanta bazata pe “originalul” picturii cinei ce-a de taina mi se pare ca scartaie rau de tot, asta mai ales ca lumea se uita la el ca si cum unul dintre apostoli, sau servitori, ar fi tras in poza (nikon, sony, fuji, ce vreti voi) cina respectiva si ar fi transmis apoi poza lui davinci sa faca tabloul cateva sute de ani mai tarziu. codurile secrete scise chiar de davinci (sau am inteles eu prost) sunt scrise in engleza ceea ce e iara haios, cat despre calugarul criminal care intruchipeaza biserica mi se pare o denaturare exact ca si intrerpretarea data inchizitiei. stiu ca e fictiune, desi unii spun ca ar fi mai mult chiar, dar prea e totul facut sa iasa cum vrea autorul, prea se “potrivesc” “dovezile”. oricum totul mi se pare superficial, si asta ii da o nota de fals intregului film. ca si incheiere as lansa o intrebare, din cate am inteles tipa ar fi defapt ultimul descendent al lui isus sau al liniei lui de sange, atunci cum se face ca apare si bunica, chiar si fratele, ei ce sunt?

ps. prefer filme ca dogma, sunt parca mult mai credibile totusi