despre soareci si oameni
aseara am vizionat dupa multi ani “Of Mice and Men” un film care-l mai vazusem pe TVR pe vremurile cand era unica televiziune inca in tara. de atunci mi-a ramas in memorie ca un film special pe care trebuie neaparat sa-l revad. zis si facut, l-am gasit ieri intr-o preumblare prin biblioteca din downtown. nu stiu cum l-as putea caracteriza cat mai simplu, e greu. e un film pe deoparte lejer, de duminica seara, dar asta doar daca facem abstractie de final. datorita finalului credca as redenumi filmul “Of Dogs and Men”. mi-a fost foarte greu sa-l recunosc pe John Malkovich in rolul lui Lennie, mai ales comparandul cu rolurile din filmele vazute cu el pana acuma, in orice caz nu face rabat la talent nici in acest caz. dupa film am avut mica revelatie … de ce atatea filme frumoase, de duminica seara, cu subiect lejer putin romantic sau melancolic daca vreti au un final trist, dur, …?
The Green Mile, Of Mice and Men, Arizona Dream (?? - nu stiu daca-l pot incadra aici totusi), Train de Vie, The Legend Of 1900, Man on the Moon, La Vita e Bella si as putea continua. poate a doua intrebare care ar trebui sa mi-o pun e de ce ma atrag astfel de filme pe mine? dar fac abstractie acuma de ultima intrebare. oare nu suntem in stare sa retinem filmele cu final fericit daca nu e ceva care sa ne zguduie toate asteptarile? si totusi sunt si filme extraordinare cu final frumos (happy-end daca vreti) … Forrest Gump, si multe altele 
… ca si incheiere tocmai m-a lovit o comparatie: Lennie este soricelul lui George in acest film
