geOrrge’s experiences

si iaca ca fusaram si la Turner Falls, unde cica trece rau chiar prin mijloc. am serbat si pastele, si cum puteam mai bine decat la iarba verde … vorba aia, sa avem ce paste . dupa aprox. 80 de mile pe autostrada care au zburat cat ai zice fish (peste in engleza) am intrat pe un taram asa zis montan, oricum erau stanci, eram cu 100m mai sus decat campia si drumul prezenta pana si serpentine, mai line ca cele romanesti, dar erau. am ratat intai intrarea in parc dar la a doua incercare am nimerit usa buna asa ca dupa ce am platit 40 de dolari toti cei 6 plus masina de sub noi ne-am oprit sa admiram peisajul si sa studiem harta primita la intrare. ca fapt divers harta era facuta in creion . ne dezmortim noi in timp ce admiram paraul ce susura printre copaci, si cum mergeam noi asa agale dam peste o tabara de corturi indiene …. wow! trecem apa si ne apropiem timizi de corturi, nu care cumva sa iasa Winettou din vreunu si sa ne ameninte cu tomahawku’. plecase probabil la walmart,

asa ca i-am vizitat linistiti locuinta, cam goala totusi, nici un pic de mobilier sau covoare, nici macar piei de bizon - doar ceva musama care sa acopere prafu de pe jos. ne minunam apoi de un vad al paraului prin care treceau masinile, probabil nu au mai avut bani de pod asa ca au facut economie. de aici ne-am mutat mai sus de cascada, pe care nu o vasusem inca decat de la distanta, si ne-am plimbat unpic pe sus sa vedem cum apa se strange pt a cadea apoi cale de vo 20m pana in lacul de sub. erau ceva carari amenajate asa ca le-am urmat cat am putut si am admirat totul imprejur. ne-am intors jos si am oprit in marea parcare de langa cascada. de aici am mers in inspectie sa gasim locul de picnic, asa ca am ajuns si la cascada si am admirat cum deasupra ei firele de apa se impleteau frumos, jos oamenii inotau sub cascada intr-un fel de piscina naturala. erau locuri amenajate cu mese si gratare pe unul din maluri asa ca ne-am adus calabalacul aici. ca atractie in zona era pe un versant un fel de castel construit de ceva profesor prin 1930 in stil englezesc cica, dar cu materiale locale (native materials - mare fasss in zona cu cuvantul asta native, dar despre asta mai incolo). ei bine dupa ce am ciocnit cateva oua, si am mancat bine am inceput sa ne miscam unpic la un volei si apoi la un mic fotbal. caldura a inceput incet sa puna stapanire pe zona asa ca ne-am adapostit la umbra copacilor iar mai tarziu am plecat cu ioana in inspectie pe o valicica cu o potecutza cat o autostrada. poteca urma firul vaii pana la un punct unde se catara pe versant si urmarea firul vaii transformat intr-un mic canion. iesim iara in albia vaii si mai inaintam pana trecerea ne este blocata de un gard de sarma care probabil delimita zona parcului. ne-am intors, dar de data asta pe canion ca sa vedem ceva nou, nu a fost greu sa trecem prin el asa ca am fost repede inapoi la piscina. am zis sa o luam pe versantul din stanga cascadei si dupa ce am dat de niste scari roase de vant am iesit sus in platou unde am gasit repede un punct de belvedere superb asupra piscinei si vaii. am continuat sa ne plimbam pe platou, la un moment dat au iesit 2 din cei aprox 7 vuluturi la vanat. am stat sa-i urmaresc si sa-i surprind cu aparatul foto, unul a venit chiar deasupra mea de am reusit sa-i vad bine capul, credca eram o atractie pt el stand in camp deschis cu o cipilica portocalie pe cap, m-am retras totusi prevazator in padurice. dupa ce ne-am intors la zona de picnic ne-am mai jucat carti, volei, am mai povestit iar pe la 7 seara am plecat spre casa. ca si concluzii, zona este faina, as putea-o asemana cu cheile turzii, doar ca paraul inca mai are de sapat pana sa formeze cheile, nu este foarte amenajata sa ai impresia ca esti pe strada si nici aglomeratie nu era dar asta pt ca sezonul nu a inceput inca.

intregul set de poze poate fi gasit la http://george.trace.ro/impressum/album.php?id=37

ieri am trecut peste prima alarma de tornada. s-a dovedit a fi falsa pana la urma, iar orasul nu a fost lovit decat de marginea furtunii. se pare insa ca in El Reno, county-ul vecin, au fost vreo 2 tornade iar una a lovit aeroportul. ma rog, poate prea mult fasss pe mine dar e prima oara cand sunt atat de aproape de asa ceva (aprox 30 mile distanta din OKC pana’n El Reno). dupa ce am auzit alarma, am sunat pe crina si robi sa ne zica ce vad ei la teveu, noi neavand, iar apoi ne-am dus la ei sa fim in priza in caz ca se intampla ceva. ne-am luat cu noi si actele pt siguranta , iar daca ar fi fost ceva ne-am fi deplasat rapid intr-un adapost din cadrul universitatii care-i langa noi. am adunat cateva poze si un film (link film - edit: linkul numai merge, asa ca trebuie sa cautati in arhiva lor de stiri filmele despre tornade) de pe un canal local (KFOR) sa vedeti si voi unpic.

(toate pozele sunt luate de pe www.kfor.com, deci lor trebuie sa le multumiti)

ne-am invartit pana la urma si am facut ceva mai romanesc cu ocazia pastilor, oua rosii si cozonac. suprinzator au iesit toate destul de bine desi e prima oara cand le facem noi cap-coada asa ca entuziasmu’ e si mai mare

… bon appetit

desi tocmai vin pastile (ortodoxe) aici febra acestei sarbatori este practic inexistenta. odata ar fi faptul ca oficial “easter”-ul a fost wkndul trecut si se sarbatoreste in special doar aruncand cateva sute de dolari pe cumparaturi. pe de alta parte vremea nu aduce nici cum cu cea de pasti din .ro, saptmana trecuta am trecut printr-un prin val de calduri cu 36 de grade celsius vreo 3 zile la rand, si e aprilie numa. astfel ca neavand in jur forfota strazii, vremea primavaratica cu posibile ninsori (ale mieilor) sau forfota indusa de media cu okazia pastilor totul este fad. totusi ne-am decis sa inrosim cateva oua si chiar sa incercam sa facem cativa cozonaci, sa vedem ce iasa , iar duminica mergem cu trupa de romanasi de aici la turner falls, ceva parc national oklahomian cu o cascada dupa cum ii spune si numele. pana atunci va las cu niste crampeie de primavara locala.

aici, vremea narciselor a trecut deja …

… mie nu! mai ales cand aerul e irespirabil, sunt peste 30 de grade in mijloc de aprilie si stiu ca vara e abia la inceput … pana in octombrie mai este muuuult. cam asa se prezinta vremea in acest moment in oklahoma, deja se poate spune ca singurele perioade propice plimbarii pe afara sunt dimineata pana la 10 si seara de pe la 7 incolo, oare cum va fi cand nici macar noaptea nu va mai fi placut afara? hate that. noroc cu vantul ca din cand in cand mai indulceste zapusala cu peste 30 km/h si face atmosfera mai respirabila. unii au gasit diverse solutii la caldura: un ceai fierbinte, haine cat mai lejere, o ciorba fierbinte, multa multa gheata, pt unii fctioneaza se pare si barba, unii se tund scurt, pe cand multi renunta la batalie si stau lejer pe o banca in plin soare. credca va dati seama ca fara masina cu aer conditionat aici esti cam mort, ce sa mai zic de scaunele din piele . sambata am fost sa vedem o masina, totul suna promitator inclusiv discutia cu proprietarul … “it’s in a very good shape”. zis si facut, am buchisit cu el adresa unde e masina:
- 213 edyboat, midwest city
- e d y b o a t ?
- yes, edyboat
… 15 minute mai tarziu il sun din nou dupa ce nu am dat de strada cu pricina nicaieri
- edyboat?
- yes, i sadad klasdjas haskhdasdk ash pot
- ahhhh, can you spell it again
….
- ohhh, you mean air depot ok
am ajuns acolo, am gasit si masina totul perfect. omul nu sosise inca. ne invartim pe langa ea, arata totul promitator pana ajungem pe laterala dreapta a masinii. din fata si pana in spate era toata sifonata, nu f grav dar pe toata lungimea. masina arata in rest bine, oferta era buna dar pacat de sifoneli. am plecat fara sa-l mai asteptam pe tip. l-am sunat de acasa sa-i zic frumos ca nu ne intere ca e lovita. la care tipu a zis “ohhh, aiaaa?” ca si cum era o nimica toata. e foarte probabil sa nu fie nimica din moment ce vad zilnic o gramada de masini sifonate care circula fara stresuri, dar totusi de la very good shape pana la lovituri e cale lunga totusi. oricum a fost doar prima masina vazuta asa ca mai avem vreme sa ne decidem ce vom lua