geOrrge’s experiences

vremea mi-a cam dat peste cap planurile pt acest subiect asa ca nu-l pot prezenta exact cum ma gandisem. sper totusi sa fiu mai concis decat ieri cand am cam uitat sa pun puncte prin text si rezulatul a fost vreo 3 fraze luuuungi si fara sens poate . am mai vorbit unpic despre bluegrass si primul meu contact cu acest stil de muzica. un fel de a spune primul pt ca apoi gandindu-ma bine mi-am dat seama ca sunt si trupe romanesti ce canta asa ceva, cei mai cunoscuti probabil fiind nighlosers. deci genul se mananca cu country, rock, folk, se folosesc instrumente ca si chitara, mandolina, muzicutza, contrabasul, acordeonul, vioara. prima oara am ascultat cand am fost in fata unui bar din zona unde sau strans cativa practicanti pt un mic jam-session dar care nu prea a iesit, astfel ca dupa 30 minute s-a spart totul. totusi am reusit sa aud ceva interesant asa ca pt mine o fo ok. vinerea trecuta la acelasi bar, de data asta inauntru, am fost la un concert al unei trupe din kansas, twin brothers parca, vreo 2 ore si ceva de muzica faina in care si un fan de progresive avea ce gasi. trupa era din 6 oameni, chitara, mandolina, contrabas, acordeon, bunjo si mai era o tipa numai la voce. interesant a fost ca la voce se succedau 3 oameni din trupa, erau dialoguri intre instrumente si chiar cateva secunde de solo de contrabas. prima mare diferenta fata de trupele din romania e ca aici nu prea se sta la ajustat instrumentele, asta se rezolva rapid daca e cazul si totusi totul suna bine, melodiile nu se intrerup pt ca basistu nu se aude sau altele, oamenii canta sincer si comunica foarte k lumea cu publicul astfel incat show-ul iese fain pana la urma. marele minus din pctul meu de vedere e influenta prea mare a muzici country si a folkului in unele melodii care devin astfel cam monotone pt mine. mai ales ca la multe melodii textul e pe primul loc si atunci apare problema neintelegerii complete a textelor. sambata seara am fost intr-o librarie in a carei cafenea urma sa cante un trio din oras. defapt o trupa din doi, buffalofitz (www.myspace.com/buffalofitz) ajutati de inca un tip la contrabas (barmanul din red cup). totul a fost extraordinar, oamenii erau acolo cand am ajuns noi si aveau totul pregatit, au cantat ca sa zic asa unplugged, adica direct la instrumentele reci, fara microfoane sau alte chestii. cel mai haios la combinatia asta de 3 oameni era ca buffalo ii un ins imens si instrumentul lui e mandolina, iar tenner (barmanu’), care e mai mic, canta la contrabas. astfel aveam o imagine haioasa cu unu mare cu o scobitoare ca instrument, si unu mai mic cu ditamai contrabasu in bratze. muzica o fost super, s-a cantat si chelsea hotel a lui leonard cohen. publicul adunat a fost in mare majoritate de peste 40 ani, unii veniti special pt concert altii aflati intamplator in librarie. au fost cam 2 ore de concert ceea ce m-a uimit pt ca am fost maxim 30 de oameni ca spectatori. inca odata am vazut diferentele fata de ceea ce gasim in romania la calitatea interpretarii mai ales. seara am continuat-o la monica, colega ioanei, unde au venit si trupetzii asa ca pe la 10-11 seara s-a mai pus de un mic concert cu usile inchise totul condimentat cu aripioare de pui si cartofi prajiti si ceva bere ramasa de la st. patrick’s day

(la o sesiune de sushi: tenner, monica, ioana si cu mine)

hai sa mai zic si despre acomodare. in prima saptmana (deja au trecut doua) aveam impresia ca-s in excursie si ca trebuie sa tin socoteala banilor sa imi ajunga pana la final … am avut 500, am cheltuit 200, mai am 300 si mai stau ??? cate zile? … pai mai stau muuulte zile mai . cam asta era prin capul meu legat de bani. cat despre fusul orar acuma is deja ok, dar in primele zile dormeam pe rupte noapte-zi nu conta, e drept ca aveam un minus din romania inca si probabil si de aia, dar acuma e mai ok si numai obosesc asa repede. cel mai mult ne lipseste acuma masina, pt ca depindem de altii pt cumparaturi sau iesiri, in rest totul e ok doar vremea e mai nahpa acuma ca de 4 zile e inorat si ploua de maine insa vine soarele yupiiii! acum 3 zile parca am tras o plimbare pana in downtown iar prima reactia a oamenilor cand le-am zis de excursie o zis: “sunteti nebuni, ati mers atata pana in downtown?”. defapt totul a durat 2 ore in care ne-am plimbat si intr-un parc dragutz din centru si am si mancat un sandwich de la subway. credca mersul efectiv a fost de aprox 40 minute un drum. aici centrul inseamna vreo 5/5 bloace ce au cativa zgarie-nori si cam atata, dupa vine campia cu casele mici de pana in 4 etaje, multe strazi si spatii goale. ahhh, am trecut si peste calea ferata care evident trece prin centru si totusi miroase la fel ca cea din romania

ahhh, mi-am amintit ce mai vruiam sa subliniez de pe aici. la magazinele normale nu se gaseste alcool decat pana in 3% alcool, pt chestii mai serioase trebuie sa mergi la liquor store-uri care de regula se inchid pe la 9 seara parca, nu-s sigur. faza tare ii ca exista si baruri unde se vinde alcool de maxim 3% . regulile astea sunt ale statului care e mai religios de felul lui si de asta atatea restrictii la alcool pt ca stiu ca in new york gaseai cam orice fel de bere in magazine, si numa daca vruiai chestii serioase mergeai la magazine specializate. no hai ca mai revin ca sper ca de aici sa scriu cat mai des

au trecut ceva zile de cad am sosit pe aici, nu am facut mare branza, ceva plimbari prin vecini (unpic cam negri totusi). ieri si azi am fost in cele mai interesante locuri de pana acuma. ieri seara am iesit cu o colega de-a ioanei la o cafenea cica faina … in stilul insomnia din cluj, dar fara fum. ajungem ne luam niste ceai fara cofeina si ne instalam la o masa. povestim una alta, apar ceva prieteni ai colegei lui ioana in timp ce eu admir aranjamentul interior. scaune desperecheate, mese mai rustice ca sa zic asa, o canapea cine stie de unde adunata. per total o atmosfera boema. apare primul artist al serii, un tip si o chitara ce se pun pe cantat un rock linistit cu influente mici coutry. ne mutam la o masa mai buna de unde putem privi mai in liniste, si si povesti mai lejer fiind unpic mai departe de “scena”. iteresant sa vezi oameni de toate felurile, predominau insa cei la varsta a doua. pleaca primul artist si apare o trupa de country formata din 4 parca, un moshulica la vioara, un tinerel rebel la voce, chitara si muzictutza, inca unul la bass dar nu-l vedeam de perete … hmmm, poate numai 3. se laseaza intr-un country aprig, in stilul celui din oh brother where art thou, ce mai se incinge atmosfera. unii danseaza, altii povestesc. se bea ceai, cafea si se rotzaie prajiturele, salate si ceea ce se cheama nadjos (nu stiu daca asa se scrie da cam asa se citeste ). astia din urma is niste chipsuri cu branza topita peste ei, ardei iutzi si alte sosuri si chestii rezultand un amestec incendiar la propriu…

azi am fost la amiaza intr-un restaurant cu specific german cica, cu prajituri, shnitzele si alte specimene de astea. oferta speciala a zilei … o trupa de batranei in gen buena vista social club care apar in fiecare sambata la 12 fix si se pun pe cantat. evident pe la 12 deja se aglomera atmosfera, credca eram 10 tinerei si vreo 50-60 de oameni peste 50 de ani. muzica jazz si blues, se dau la o parte ceva mese si moshulicii pleaca la dans. extraordinari de urmarit, oameni credca si spre 70 ani daca nu 80 venind special pt 2 ore de muzica si dans. de data asta eram cam in aceasi formula, doar ca era si prietenul colegei lui ioana, care printre altele e barman in red cup si canta in tot felul de trupe chestii blue grass (asta am inteles eu) - adica muzica cu bonjo, si alte instrumente mai latine oarecum, el fiind la contrabas din cate am inteles. am inteles ca se lasa si cu jamuri pe langa red cup asa ca sigur o mai tarasc pe ioana pe acolo, iar pe finalul lunii ceva concert marisor langa cafenea. can’t wait

ok, a sosit si momentul marii plecari. nu a fost tocmai usor. o ultima tura la ski la paltinis cu mici peripetii ce se puteau solda cu ramanerea soferului, adica a mea, cu volanul literalmente in maini, dar fara sa mai aibe vreo legatura cu rotile , dar despre asta intr-un viitor post. plecarea era pe duminica seara, sambata am tras o tura pe la rude, iar seara urma sa ma intalesc cu niste prieteni pt un fel de farewell beer. a fost sa fie vin pana la urma, si nu chiar putin. am stat la povesti pana spre 10-11 seara, de acolo eu plecand la un chef al altor prieteni ce tocmai se casatorisera … alte vinuri, alte beri. v-am zis de astea ca sa ma pot justifica de ce duminica m-am trezit abia pe la amiaza, si nu total, mai trebuindu-mi 2 ore de lancezeala pt a ajunge la o stare cat de cat operationala. aveam totusi de facut bagajele, care nu erau nici pe un sfert facute. am inceput sa strang lucurile, sa le aranjez pe tabere si apoi sa incep sa le indes in cele 2 gentzi. dupa 10 minute de chinuri realizez ca nu-s destul de mari gentile … inlocuiesc una de-a mea cu alta de la mama unpic mai mare, ne opintim amandoi in ele si reusim sa le inchidem. infine, la 11 jumate seara ma infiintez la matei corvin pt microbuzul de budapesta, evident uit sa-mi iau polarul prevazut pe sub geaca, uit si 2 cd-uri pt niste prieteni ce urmau sa ma conduca, asta eh. pleaca microbuzu, plec si eu, se face cu mana, mai arunc o ultima privire spre catedrala catolica si in lungul strazilor clujului. pe la huedin incepe ninsoarea, una puternica, care ne insoteste pana la budapesta dar scapam de peripetii. cu toate ca in ungaria ne abatem de la drum pt a ocoli un sector de drum blocat de un accident, ajungem in aprox 7 ore la ferihegy, numai ora 6 dimineata (, inca aproape 7 ore pana la zborul meu. ma instalez pe un scaun cu geamantanele stivuite in fata mea pe post de perna si dai cu picotitul. fac pana la urma checkinul, ajung in zona neutra, apoi in avion si incep sa ma stresez ca o sa am de stat 13 ore in zgomot de avion, nasol. ajungem la londra, imi amintesc ca mi-am promis sa vizitez orasul, miki sper sa mai fi prin zona, o invitatie ar fi utila . ma plimb cu autobuzul intre terminale, tare haios sa mergi pe sensul celalalt, fac iara checkin-ul si ma duc pana la poarta de plecare a avionului meu. evident ca in zona numai erau WCuri asa ca am de asteptat pana in avion. se urca in transatlantic, imi gasesc si eu locul fix in mijlocul mijlocului. pacat de vecinii mei care vor trebui sa se ridice de fiecare data cand vreau eu sa ies. ma asez mai bine in scaun, consult programul teve si aleg chicken little ca prim film de vazut … 8:45 ore de zbor neintrerupt (, trebuie sa fac cumva sa dorm. reusesc dupa al doilea film, ceva drama de 2 lei, nu am avut sange sa ma uit la rain man… ma trezesc odihnit bine, ma uit pe ecranul meu, inca 1 ora jumate pana la chicago …

… aterizam la chicago, era seara si orasul era luminat frumos, eu insa aveam stresurile mele. oare nu mi-au ratacit bagajele?, scap repede de vama?, reusesc in 2 ore sa ajung la zborul meu de oklahoma? sa le luam pe toate pe rand, vama intai. stau la coada la interviu, ajung si incep intrebarile, unde merg, de ce, ce studiaza sotia mea, etc etc. apoi amprentele, iaraaaa!? atunci realizez ca degetul aratator de la dreapta e bandajat in urma unui mic accidet (cel cu volanul) si ma distrez in sinea mea cum o sa arate amprenta mea. scap pana la urma dar fara bandaj, ma duc la bagaje si mi le gasesc printre primele sosite de la avion. fericit ma duc mai departe si sunt indrumat spre linia verde. tre sa bag geamantanele prin scaner, le urc pe amandoua si dupa ma duc sa le ridic. cand sa-l iau si pe al doilea si cel mai mare apare unu’ si-l ia deoparte la inspectie. demn it. oare ce am in el, tzuica e in el sau in celalalt? huhhh, will see. ahhh, sper sa-l mai pot inchide dupa aia . ma rog, scap lejer si tipul se apuca sa bage la loc lucrurile, stiva e mare si cand credea ca apus tot mai vede un plasoi mare, si asta e de aici? ohh my . se mai chinuie si-l inchide de jumate, eu inchid restul si plec mai departe. evident ca una din genti numai avea rotitze, asta eh. stiam de la ioana ca tre sa predau bagajele imediat pt zborul urmator si apoi sa iau trenul sa schimb terminalul. nu gasesc nicunde unde as putea scapa de bagaje, ajung insa la tren dupa ce urc niste scari cu geamantanele in bratze (23 si 26 de kile fiecare). o intreb pe o tanti de acolo si imi zice ca tre sa merg la terminalul meu cu tot cu bagaje … ufff, ma inghesui cu chiu cu vai in tren. ajung la terminalul meu, urc cu liftu acuma sa scap de scari, tzapa ca dupa vin niste scari de coborat . ma duc la coada de la bilete si pana la urma aflu ca trebuia sa-mi predau bagajele la celalalt terminal, asta eh. ma scap de ele aici si ma duc la poarta mea. am uitat sa zic ca deja simteam cu varf si indesat ca eram pe pamant american … miros dulceag cum nicaieri nu am mai simtit, funduri grase, miros de burgeri si o oarecare mizerie controlata parca, aaah si un stil lent de reactie al celor din aeroport, tipic. evident ca avioul meu are intarziere, cam juma de ora. stam cu totii linistiti, se baga in vorba cu mine o negresa, aflu ca vine din irlanda, ma intreaba de una de alta si apoi remarca cat de bine stiu americana . decolam cu un avion pitic, 2 locuri pe o parte si unu pe cealalta, ca un autobuz . admir iara chicago-ul de sus, arata super noaptea luminile, mai ca as face poze da stiu ca-mi tre un trepied ceva, mai departe vad numai orasele mici. totul avea look-ul unei cafenele cu mesele luminate individual si inconjurate de intuneric, asa aratau oraselele peste care treceam. am ajuns si in oklahoma, ioana ma astepta si abia o tinea o tanti de la paza sa nu treaca linia rosie , imi recuperez bagajele dar de data asta cel fara roti numai avea nici manerul de tras, iar celalalt avusese pana pe stanga plus un mic accident urmat de o gaura intr-unul din colturi. asta eh…