off-road la Borsa
ok, ar fi cazul sa va mai zic si pe unde mai umblu nu? ajunge cu chestiile funny 
. ei bine cum se apropie cu pasi repezi zborul spre state am zis sa mai profit cat pot de Romania si de iarna si am zbughit-o la Borsa. ideea i-a venit lui Misu intr-una din ultimele lui zile la Recognos. a zis ca hai sa incercam sa urcam in creasta Rodnei din Borsa prin Poiana Stiol. zis si facut, am tot urmarit prognozele nu prea roze, calduri peste calduri dar la altitudine se parea ca e totul ok si riscul de avalanse scazut. am plecat vineri dis de dimineata cu autobuzul de Sighet pana in Sacel (undeva inainte de Moisei). aici ne-am dat jos si ne-am pus la okazie. eram 3 oameni, Kinga, Misu si cu mine - eu fiind si singurul cu echipament complet de ski dupa mine. ne-am asezat asa fain-frumos si in aprox juma de ora opreste un taxi de Arad si ne ia. taximetristul isi ducea gagica la Borsa, evident ca pe drum am ascultat manele de manele 
. am ajuns si la Borsa, ne-am cautat cazare si pe la 12 la amiaza eram gata chiar si cu mancarea asa ca am zis sa mergem de incalzire pana la Cascada Cailor. luam telescaunul pana sus apoi cautam poteca firava prin nametii de zapada. Misu si Kinga pe jos, eu pe schiuri. pt mine e mai greu la inceput ca poteca e in urcare si cum nu aveam piei de foca la schiuri aveam tendinta sa o tot iau la vale. totusi a devenit superb dupa aia cand s-a mai indreaptat situatiunea … 
totul a devenit o plimbare superba, iar pe pantele in majoritate line nu trebuia decat sa te lasi dus de alunecare. am ajuns primul la cascada, dupa o mica coborare prin padure pe o panta mai serioasa. cascada era inghetata complet, nu se vedea nici urma de apa, doar gheata. la baza ei se oprise si o avalansa asa ca partea inferioara a cascadei era ingropata. ne oprim si facem poze, ne uitam si apoi o luam la vale spre statiune pe traseul clasic. eu tot pe schiuri, ba la pas, ba alunecand la vale. ma mai urcam pe cate un mic damb sa profit de zapada superba. ma indepartez tare de Misu si Kinga si ajung la drumul care inlesneste accesul de la statiune. cum aveam timp berechet ma decid sa ma cocotz pe un versant si sa profit de zapada de pe el, mi-a luat cam jumatate de ora si multa transpiratie dar am ajuns sus si sub mine aveam o panta apreciabila cu o lungime de aprox 400m cu zapada numa buna de ski. dupa ce mi-am tras unpic sufletul am luat-o la vale, si ce valeeeeee. intre timp jos ajunsesera si Misu cu Kinga asa ca numa bine am continuat drumul impreuna pana in statiune. seara am petrecut-o cu povesti in barul de la hotel Cerbul si apoi in camera.
sambata era ziua cea mare, urma sa incercam sa urcam in creasta rodnei, luam iar telescaunul pana sus, cum teleskiul nu mergea inca din lipsa de oameni sunt nevoit si eu sa urc pe jos pana sub varful Stiol. evident cand mai aveam 200m pana sus se porneste si teleskiul 
. ajunsi sus, ne luam cateva puncte de reper si o luam spre sud unde ar trebui sa se afle lacul Izvorul Bistrei Aurii si apoi traseul de acces in creasta. platoul e intins, zapada batuta bine de vant astfel ca eram ca pe autostrada. dupa o ora de mers ajungem deasupra vaii pe care cursese avalansa de la Cascada Cailor, ne-am uitat de unde a putut pleca zapada si am plecat mai departe pe ruta noastra, trecem pe langa un grup de stane si facem un mic popas. intre timp ne ajunsesera din urma o pereche afalata si ea la plimbare. stam unpic cat sa facem poze si sa-mi pun eu skiurile pe rucsac pt ca urma sa avem ceva urcusuri de facut. plecam din nou, eu in fata deschizator de drum la propriu. ocolim fundul unei mici caldari si zapada mare ne face sa intram pana la genunchi in ea. astfel ca inaintam greu. dar tinem o curba de nivel imaginara si iesim unde ne propusesem. intrem timp trecuse Misu in fata la deschis poteca. ajungem intr-o zona cu jnepenis care ne incurca rau la mers pt ca zapada il acoperea complet si daca intrai peste el te afundai cu totul, defapt eu am si reusit sa ma afund destul de rau la un moment dat si abia m-am extras afara din zapada. vremea era partial ok, nu batea deloc vantul si era o liniste extraordinara. eram numai noi 3 si muntele si zapada - incredibila senzatia. partea nasoala era ca vizibilitatea nu era foatre buna, nu era ceata dar din cauza luminozitatii mai ciudate nu puteam aprecia bine adancimile vailor si curbura versantilor. cum nu ne avantasem pe un drum tocmai bun si safe, si norii incepeau sa ne inconjoare am decis sa ne intoarcem. numai aveam decat maxim o ora pana la lac dar am zis ca o sa mai avem ocazia si altadata. la intoarcere a fost mai simplu pt mine, am pus schiurile si ma-m folosit de pante pt a parcurge mai repede distantele. un lucru interesant s-a intamplat, coboram o panta nu mare si eram in pozitie de coborare ca sa prind viteza cat mai 
mare sa pot urca contrapanta de dupa. si cum mergeam asa am observat din stanga un corb cum ma ocoleste si imi insoteste traiectoria la distanta foarte mica atat de sol cats i fata de mine. foarte interesant comportament. i-am mai asteptat odata pe Misu si Kinga iar pe partea finala am tras tare sa ies undeva pe partia de sus. am taiat unpic un versant si trecand pe sub un palc de brazi am iesit direct in partie. nu am mai fost in stare sa fac decat 3 coborari pe partia mica si una pe cea mare si si astea cu mare greutate, imi simteam picioarele obosite si neascultatoare dupa plimbareala de sus. am tras la restaurantul de la hotelul Cerbul pt o ciorba calda si apoi somn in camera.
duminica nu aveam in program decat drumul spre casa, eu spre Cluj, restul spre Sighet. cu doua microbuze am ajuns pana la intersectia Borsa-Sighet-Cluj unde ne-am pus fiecare la ocazie pe directia lui. eu am fost mai norocos si am prins rapid ceva pana la Salva dar am si avut parte de o ora de manele. din Salva am prins rapede alta masina spre Cluj astfel ca dupa 5 ore ajungeam in Cluj.
duminica dimineata ma trezesc ca orice om nebun la 8 si unpic, ma invart unpic si zic sa mai lancezesc prin pat. nu stau mult ca suna telefonu’ …
hihihi, de cateva zile x e decis sa demisioneze, ii trebuie numai un mic imbold si curajul de rigoare. nu e joaca sa-ti dai demisia. imboldu a venit ieri, curajul inca nu complet. azi ar fi ziua cea mare dar tre sa vedem cum vor decurge lucrurile. ca si fapt divers seful firmei si contabila sunt in concediu … oare unde isi va inregistra demisia?
in timp ce unii desenau niste caricaturi, iar altii isi incarcau sticlele molotov, unii din indepartata tzara a romaniei au zis ca cel mai bine e sa mearga la ski in maramures, asta dupa ce joi seara s-au delectat cu ultimul concert marca tudor gheorghe intr-o sala a teatrului arhiplina. deci anca, peter si cu mine am mers la baia mare. dupa povesti, glume si unpic de misto la adresa lui peter impreuna cu tatal lui miki, plus un mic somn, sambata am pus schiurile pe masina cu gandul ca mergem la suior. vestile nu erau foarte bune, cica ar fi gheata si conditii mai grele iar zapada se invartea pe la juma de metru numa. infine, mergem cu chef spre partii dar in baia sprie ne luam dupa altii ce o cotit-o spre cavnic. am zis ca o fi zapada mai buna acolo si numa bine incercam noile partii proaspat deschise. ajungem la baza partiilor si ne binedispune finalul lor, arata promitator. combinam entuziasmu si cu harta partiilor care ne ameteau cu cei 1.6 km lungime si profil de partie rosie (pe final), ne bucuram si de faptu ca au ski-pass pe zi si ne luam fiecare cate unu. ne instalam la coada la teleski, ne prindem de batz si … mah ce incet mere teleskiul asta, te poti da jos de pe el si sa fugi sa prinzi un loc mai in fata 
captain’s log: marti 09:00, dupa o zi
