geOrrge’s experiences

of, daca tot nu am mai mers nicaieri am zis ca macar sa mai pun sus niste poze restante. nu a fost usor de selectat, dar sper sa fi ales cele mai representative poze.

http://george.trace.ro/impressum/album.php?id=30.

e haios cum media te face sa vezi in tarile “civilizate” un loc ideal de trai, unde toate iti sunt oferite pe tava, unde pana si oamenii par extraterestrii pe langa tine, unde cladirile sunt afisate mai ceva ca niste piramide egiptene, iar curatenia de pe strada si din creier este exemplara. ma rog, nu stiu cum am reusit sa nu cred prea mult din astea si cu toate ca am iesit afara din tara destul de tarziu, adica anul asta pt prima oara, realitatea nu m-a luat pe sus. impresia a fost exact cea care ma asteptam. e mai curat, oamenii sunt mai lejeri pt ca nu au atata stres, dar exista si mizerie, si mirosuri, si homelessi, si transpiratie in metrou, si zone abandonate cucerite de cei saraci si distruse in mare parte, oamenii nu au 5m inaltime, nu au 15 oki si 3 capete, dar multi au funduri imense , vanzatorii de regula se misca mai incet ca multi din romania (mai ales cei din nyc) si as putea continua la infinit cu astfel de observatii care ni se baga pe gat despre romania de ani buni. totul e marketing defapt, exact cum este reclama la detergent asa ii si reclama de tara, noi suntem inca la nivelul reclamelor gen “sapunul duru face fata …”. de unde ideea acestui post? ioana, prietena mea, care actualmente e in oklahoma la studii se chinuie de 3 saptamani sa-i sune pe cei de la gaz sa o lege si pe ea. ei bine pana acuma, in astea 3 saptamani nu a reusit sa vbeasca decat o singura data cu un om de la aia si si atunci pt ca le picase sistemul si deci nu o putea ajuta uc nimica. in rest, asteptat cate 10-20-30 de minute pana un robotzel te anuntza ca nu poate face nimic si ca te roaga sa revii. experiente la fel o mai avut si cu cei ce trebuie sa-i trimita security numberul, pt care a depus de vo 2 ori actele, si care intr-un final ar fi ajuns dar nu avea pe cutiuta ei postala trecut si numele. asa ca trebe sa mearga la aia inca o data cu toate actele ca sa ii convinga sa-i mai trimita odata prin posta cardul. stiu ca mai avea intamplari de genul asta, dar cele mai fara sens sunt serviciile de suport prin telefon, cu timpi de asteptare de zeci de minute. sa te mai plangi ca tanti de la cfr iti raspunde dupa 3 minute?

no uite ca tre sa va aduc la zi cu datele, am ramas restant cu povestea pe wkndul celalalt cand am fo la suncuius sa intram intr-o pestera. ma minunez cand iasa niste chestii la care nu m-as fi gandit deloc. alin a venit cu propunerea de a face o tura in stanul ciutii, pestera lui favorita, cum de un an numai intrasem prin ceva pesteri, si de peste 2 ani nu mai fusesem in stan am zis ca hai sa merg. am aranjat repede planul de bataie propunand ca mijloc de transport masina si nu trenul. astfel ca sambata dimineata ne-am adapostit de frig in 2 masini 9 oameni. dintre cunoscuti pot enumera doar pe cipri, laura si alin. restul erau necunoscuti pentru mine, din clubul de speologie poli. multi erau incepatori asa ca erau tare curiosi cum e pestera inca dinainte de a intra in ea. infine, ajungem la suncuius langa ungur mare, aranjam de cazare acolo, dar se pare ca va trebui sa ne inghesuim cumva. mancam ceva si ne facem bagajele de mers la pestera. aveam de mers vreo 2 ore pe valea misisdului pana la gura pesterii, era deja trecut de 2 pm, asa ca era clar ca vom iesi noaptea tarziu din pestera, alin avand dorinta de a face si poze. am plecat la drum cu cat mai putine lucruri la noi, vorba vine, doar eu aveam pe langa cele de trebuinta 2 trepiede si aparatu foto. am resimtit iara emotia intrarii in stan, strecurarea prin acea intrare ingusta, si apoi gimnastica de trecere prin diaclaza de la intrare. odata ajuns in diaclaza m-a incercat iara sentimentul fricii de spatii inchise, eram 9 oameni din care 4 nu prea mai fusesera prin pesteri, iar eu nu eram decat un amator. credca in prima sala am ajuns dupa doar o ora, timp destul de bun pt 9 oameni avand in vedere ca trebuia sa te uiti la cel din fata cum se strecoara prin cotloane, apoi sa te strecori tu, pt ca apoi sa-i explici si celui din spate. o adevarata incercare de rabdare si de memorare, plus sentimentul ca trebuie sa-l ajuti pe cel din spate, adica la mine o tipa care mai fusese intr-o singura pestera. aici am scos prima oara trepiedul mic si am facut vreo 2 poze. urma gaura de soarece spre sala doi. phuuu, nu o fo greu de trecut, iar buna dispozitie a ajutat mult. alin facea misto de noi si din sala doi ne coordona cum sa avansam spre el cu spatele in timp ce ne facea si poze:
- aline, vin bine?
- …. ?!?
- alineeeee?
- [un blitz din spate] aline!, ce faci acolo? nu te mai juca
- hihihi, hai ca vii bine

asteptand in sala doi sa apara toti nu am avut rabdare si am dat o tura in partea superioara a salii observand o gaurica ce parea sa se continue cu ceva, imi zic ca sigur stie alin ce e cu ea asa ca astept sa gate de adus oamenii. ma mai foiesc pe ici colo pana atunci. vine si alin si ii dau vestea proasta, gururile sunt goale de ape, deci un element artistic in minus pt poze. ii arat si gaura cu pricina si zice hmmm si se baga sa vada. il aud scotand cate un wow din cand in cand asa ca intru si eu pe acolo. dragutza galeria cu pricina, micutza da cu formatiuni faine de argila. se vedea ca apa fusese de peste 40cm pe acolo. vin si restu si ne holbam peste tot, galeria se infunda asa ca iesim afara in sala doi. alin isi pregateste uneltele de poze, vruia sa inceapa din galeria noua cu pozatul. scot si eu trepiedul mare si ma apuc prin sala doi sa experimentez cu aparatul meu, pe care nu-l manuiesc prea bine inca. practic e prima oara cand il pun pe trepied si ma joc. lumea se mai uita prin jur si dupa o mica pauza de masa zicem sa merem pana in capatul celalalt al salii. ne fatzaim pana in alalalt capat unde gasim un liliac in hibernare agatat de o macaroana … adica o formatiune ce atarna de tavan si are forma de macaroana. lumea se tot uita prin jur, eu ma joc cu aburul de la propria respiratie si admir cum se invarte in fasciculul luminos al frontalei, visez la tot felul pana imi dau seama ca daca continui ametesc . eram si obosit, iar somnul isi spunea tot mai apasat cuvantul. ne intoarcem, mai facem poze si discutam daca sa ramanem sa dormim in pestera sau sa iesim atunci. pana la urma iesim atunci, nu aveam saci de dormit, doar folii de supravietuire. era caldutz in sala dar totusi nu merita. purcedem spre sala intai prin amintita gaura de soarece, nu fara peripetii si rasete. pe cand eram eu in mijlocul traversarii aud o bubuitura din sala unu, dupa 10 sec cei pe care-i vedeam de acolo radeau de se prapadeau. unul dintre noi vruse sa ia carbidul dintr-o lampa lasata de noi acolo pt ca mergea tare prost. a desfacut-o, si si-a aplecat capul ca lumina lampii lui sa-i lumineze ce mai este in lampa. nu s-a gandit ca este si gaz in lampa si a facut poc . a fost totusi ok ca nu a patit nimic, decat doza de adrenalina aferenta. faza-i ca de ras eu numai puteam sa inaintez, incercam sa ma abtin dar cand ma fortam sa avansez vedeam iara scena si izbucneam in ras. noh, am trecut cu totii, am mai ras unpic de faza si am luat-o spre diaclaza care ne scoatea afara. afara cer plin de stele, frigutz, era vreo 2-3 dimineata credca. ne-am strans repede lucrurile si ne-am pregatit de mars spre cabana. nimerim desishurile si luminishurile bune pana la drumul de pe valea misidului. era tare haios cum mergeam toti noua in sir indian fiecare cu o luminita pe frunte. mai numaram cateodata sa stim ca suntem toti, mai mult la baza defapt. 1, 2, 3, 4, 5, sase?, 7, 8, 9 … 10! (ba care esti al zecelea acolo? ), era cate o stea de pe cer de regula . am mai zarit 2 perechi de okisori prin padure de la ceva patruped mai mic, si astea o fo cam toate peripetiile drumului. la cabana ne-am pregatit de somn, unii au si mancat cate ceva si apoi a inceput cautarea de locuri de intins. cu greu ne-am indesat cu totii dar am reusit. m-am trezit dimineata pe la 12 credca dupa cateva reprize de treziri din cauza galagiei de la etajul unu, eu fiind la doi intins intre un TV si o saltea pe care dormeau vreo 4. dupa o baie de soare, si o masa langa faleza umbra ne-a acoperit si odata cu ea frigul, asa ca am cautat repede sa plecam spre un loc cu soare…

… cetatea din bologa. soarele tocmai intrase dupa deal asa ca l-am ratat, ne-am catarat in schimb pe zidurile inca intregi ale cetatii, am investigat curtea interioara si ce mai era de investigat, ceva poze si apoi o scurta vizita la o moara cu apa din sat. de aici am plecat spre cluj dar am zis sa mai oprim la o pizza in huedin sa facem rezumatul turei.

pozele le gasiti la http://george.trace.ro/impressum/album.php?id=29

no hai sa va zic si eu la ce filme am mai avut onoarea sa ma uit. cu greu am pus mana pe o mapa de filme a lui mishu asa ca am purces la drum. am inceput cu truman show unde jim carrey face credca pt prima data un rol in care nu este clovn, viziunea oferita de film este extraordinara si pana la urma putem trage concluzia ca nu suntem facuti sa fim dzei… sau nu atata timp ca banul ne conduce

arizona dream - nu credca mai trebuie sa zic nimic despre el, l-ati vazut cu totii, iar daca nu va rog frumos sa reparati gresala

3, 2, 1, … you’re in eurOopa - un film ciudat, aproape alb negru, si nu doar la culori, despre germania post razboi. nu stiu cat de reala e transpusa realitatea acelor vremuri dar filmul in sine are o incarcatura aproape kafkiana as spune. defapt credca e primul film pe care-l vad eu sa trateaza subiectul germania post ‘45. ahhh sa nu uit, e regizat de lars von trier.

requiem for a dream - huhhh, ati vazut transpotting nu? scoateti lucrurile funny, scoateti filozofia si lasati doar dependenta de droguri, inclusiv pastilele de slabit si veti obtine niste rezultate cel putin socante. fiinta umana este dispusa la multe daca-si pune in cap sa obtina ceva.

a clockwork orange - spalarea creierului criminalilor nu e o solutie pt aducerea acestora pe drumul cel bun, pt ca raman niste animale la cheremul victimelor lor, extrapoland am putea spune ca daca aplicam asta la un om, atunci trebuie sa aplicam la toti. un film dur de prin ‘70.

supersize me - asta e recent si cunoscut, mi-e nu mi-a provocat decat o pofta nebuna de un sandvici cu maioneza … ce sa mai inteleg. am zis-o si mai demult, la americani am vazut cele mai mari funduri vazute de mine vreodata. this is a fact.

….., acuma ma gandeam daca am uitat ceva. sper ca nu, oricum mai am o lista de vreo 10 de vizionat, printre care memento, inca vreo 2 de lars von trier si numai stiu restul

cam tacut in ultima vreme, nu? stati linistit ca am la material ohohohoo. dar lenea si alte probleme m-au cam tinut departe de finisarea materialelor in special cele fotografice. ei bine wkndul asta ce tocmai a trecut nu aveam nici un plan pana cand misu a venit cu ideea, martea trecuta parca, de a da o tura prin salaj sa vizitam si noi ceva nou. nu inteleg de ce vine cu ideile la inceputul saptamanii, ca apoi toata saptamana numa stau si visez la wknd toata saptamana, nu ca as face altceva in caz contrar. ei bine vineri am facut un mic research la birou si am scos o lista cu vreo 10 obiective turistico-culturale, am listat o harta cu zonele interesante si am localizat obiectivele. seara am facut un mic plan de bataie ca nu aveam cum sa acoperim intr-o zi totul, si dupa cheful in onoarea zilei lui peter si unpic de somn, asa de vreo 4 ore - am plecat la drum sambata dimineata pe la 10 spre salaj. planul suna asa: gradina zmeilor (ogres garden - ca si shrek) de langa galgaul almasului, castru roman porolissum de la moigrad si poate si o plimbarica prin jibou.

vreme frumoasa, mazgaliciul in forma maxima, iar calatorii dornici de noi si noi descoperiri. suna a “cutezatorii” deja nu? . calatorii fiind misu cu kinga, anku cu peter si subsemnatul. am apucat pe drumuri laturalnice si intortocheate care sa ne duca la jibou, am admirat cateva bisericutze de lemn care erau prezente in fiecare satuc si apoi am ajuns la gradina zmeilor. aceasta era laudata pt lookul in stil grand canyon asa ca asteptam multe de la ea, si am si primit. ne-am invartit peste 2 ore credca printre stancile mari infipte in pamant admirand urmele vanturilor si a apei pe profilul lor, am investigat un tunel care nu ducea nicaieri si am facut muuulte poze. a fost extraordinar as putea spune, si cu greu am iesit din perimetrul gradinii, dar nu inainte sa mancam unpicutz. de aici am plecat spre jibou cu gandul sa vizitam gradina botanica care cica ar fi foarte frumoasa. am dat mai greu de ea, noroc cu serele sub forma de domuri, am platit 20klei intrarea si am apucat pe alei. partea outdoor a gradinii nu e cine stie ce, primavara probabil e mai atragatoare, dar serele sunt de-a dreptul extraordinare. la cluj nu vezi asa ceva, sau nu ai voie sa vezi asa ceva . aici aveai voie in cam toate serele, la cactusi, la portocalii de care atarnau portocale aproape coapte de-ti venea sa le culegi, plante luxuriante, lacuri cu nuferi. ce sa mai zic, a fost extraordinar in sere, merita sa le vedeti. nu se compara cu ce se vede la cluj, jos palaria. din jibou am luat-o spre castrul roman ce era undeva pe drumul spre zalau, asa ca l-am sunat si pe bogdan sa ne faca o primire in zalau pe seara. noi am apucat-o pe un drum si mai laturalnic, prin ceva sat, am inceput sa urcam puternic, drumul a devenit unul cu o singura banda si apoi am iesit pe un platou unde erau vestigiile romane. adica drumuri romane, o poarta fortificata, fundatii de cladiri, ceva coloane si lucrul cel mai fain zic eu, amfiteatrul. ma rog, era doar fundatia lui dar era cel mai fain dintre toate, iar rezonanta in arena era superba. am stat pe acolo o vreme, mai ales ca soarele era la apus si atmosfera interesanta. am plecat de acolo zgribuliti de frig dar tot am mai admirat cateva fundatii ale unor turnuri de colt, apoi hop in masina si drumu spre zalau unde am stat la o tacla cu bogdan, si o ciorba de guyas pt mine. pe la 9 seara eram deja la cluj.

cum am si zis am fost destul de puturos cu pozele si restul dar promit sa-mi revin si sa va arat si voua ce fain e in salaj … si nu numai