… cu moby si lake of tears la un ceai verde
am scris ceva despre muzici acum o saptamana dar cand am dat post serverul era mort, s-a dus totul pe copca si de suparare am renuntat sa incerc sa mai scriu inca odata, acuma nici numai stiu ce am scris atunci 
. stiu doar ca de o saptamana am pornit un research printre noutatile gasite: manu chao - siberie m’etait conteee, moby - hotel si o vechitura de la jefferson airplane. singurul care m-a marcat a fost noul album semnat moby. e extraordinar cat feeling poate pune acest in om in muzica lui, si totusi sa se adreseze in continuare marilor mase. greu de ales cateva melodii reprezentative … beautiful, lift me up, where you end, spiders, … si mai sunt. cum ascultam tot la o ora acest album mi-a sarit in urechi melodia where you end, mai exact un pasaj de clape care-mi suna tare cunoscut. am inceput sa scotocesc in memorie acele inflexiuni si cu greu am ajuns pana la lake of tears … geeez, chiar era un pasaj dintr-o melodie de-a acestora, sau cel putin seamana tare mult. am ramas socat de descoperire … moby si lake of tears unul langa altul, incredibil. legat de moby, site-ul lui este extraordinar (moby.com) contine un jurnal tare dragutz, o serie de grafici cu little idiot care mai nou a fost transpus si pe tricouri intr-un eshop special ce-l gasiti tot aici.
vruiam sa mai zic ceva de from her to eternity a lui nick cave, melodia nu albumul, dar mai bine nu, nu se potriveste cu moby deloc, desi in playlistul meu sunt una dupa alta.
revenind la subiect, in wkndul trecut am avut parte de o excursie superba in mtii Rodnei, propunere venita din partea unor prieteni de-ai lui mishu. astfel ca martea trecuta oferta bomba a sosit exact cand faceam planuri pt targul de la negreni combinat cu unpic de vladeasa. am schimbat toate planurile, inclusiv cele ale lui anku si peter asa ca sambata dimineata pe la 3:30 plecam in plina noapte spre nord. sosele goale si mazgaliciul inca rece de somn. am ajuns in moisei pe la 7 dimineata numa bine sa ne unim fortele cu trupa ce venise de la sighet (majoritatea colegi cu mishu pe cand lucra la muzeu). lasam masina, ne luam rucsacii in spate si o pornim pe o ulitza drept spre rezervatia pietrosul rodnei. dupa o ora trecem de poarta rezervatiei si ne angajam pe un drum forestier pe care-l parasim repede angajandu-ne pe o poteca agatata de un versant impadurit. trebuie sa precizez ca toata plimbarea de care va spun a fost facuta pe poteci nemarcate, intretinute de rangerul (rangerii) din zona. urcusul a fost greu prin padure, serpentine taiate pe unde nici nu credeai, balconashe cu bancutze de admirat versantii. dupa aproape 5 ore ajungem la casa laborator, unde urma sa si dormim peste noapte. eram la 1350m altitudine si se vedeau crestele rondei. am mancat ceva, ne-am facut cate un bagaj mai mic cu care sa pornim in ascensiunea finala pana pe pietrosul 
rodnei - tinta turei de altfel. cerul albastru, aerul de munte, salbaticia locurilor te faceau doar sa o iei mai repede la picior. cu cateva ezitari dam de drumul bun spre pietrosul, traversam ultimele ramasite de padure si iesim in golul alpin la fix pt a admira vaile din jurul nostru pe cale de zeci de kilometrii. nu degeaba se zica toamna e una din cele mai bune vizibilitati din timpul anului. admiram textura dealurilor si muntilor din jurul nostru si nu ne mai saturam. se vedea pana in ucraina, se vedea spre baia mare distingand creasta cocosului in fundal, se vedeau muntii tiblesului, muntii maramuresului, se vedea totul in jur - iti venea sa pui mana asa real parea. am mai urcat incet incet printre jnepeni pana intr-o sa la baza golgotei (denumire utilizata de localnici pt un varf/culme). eram pe la 2000m altitudine si mai aveam 300m pana sus. din cei 9 care plecasem de jos mai eram 8 (unul ramanand la casa laborator), iar aici in sa alti 3 fac drum intors. in formatie de 5 continuam ascensiunea (anca, peter, misu, eu si ionica - unul din trupa din sighet, care numai fusese pe munte). intram din gresala pe versantul gresit al golgotei si ne infundam la un pasaj de traverseu foarte greu de trecut, ne intoarcem si dibuim poteca care urca in continuare. ajungem pe la 2200 si aproape suntem convinsi ca pietrosul rodnei e un varf care credeam ca e altul si pana la care durmul mai era lung. mai ratacim odata poteca, o gasim mai sus iara si dupa cateva treceri peste stanci zarim chiar 
deasupra noastra un hornuletz alb … sa fie cel de la fosta statie meteo de pe pietrosul? evrika!, asta ii, deci mai avem cateva minute numa. trecem cateva grohotisuri, ne tinem strans de versant pe o portiune unde poteca era prinsa bine de stanci, urcam un hornuletz in 4 labe si suntem sus 
cu o patura si am dormit ca niste copii pana dimineata fara sa simtim pic de frig.
duminica misu a zis sa mergem pe la ceva cascade, de lene insa am mers cu ceilalti la 15 minute de cabana la un loc de belvedere, un fel de balcon suspendat, iar apoi am strans bagajele si am luat-o la vale. noi ne gandeam sa dam o tura cu masina pana in pasul prislop, dar cum am ajuns numa pe la 4 la masina am plecat direct spre cluj. dupa cateva peripetii cu o pana, o plasa de mere furata dintr-o livada (plecand la fix cand sosea paznicul cu un caine) si o prajitura in dej am ajuns seara pe la 9 fara ceva in cluj. nu are sens sa mai zic ca nimeni nu regreta faptul ca sarisem peste targul de la negreni 
