ce vrem defapt?
iara e luni, iara fac planuri pt wkndurile viitoare, ca pt fostul numai pot face ca a trecut deja. citeam blogurile lui miki si a lui carmen si am putut observa la amandoi o foame de a fi in alt loc. o foame pe care o simtim cu totii cand suntem satui de ceea ce facem. si eu acuma ma gandesc ce fain o fo in wknd. desi am rabdat frig, m-am tarat printr-o pestera, am mers peste 2 ore pe coclauri pe la 3-4 dimineata sperand sa ajung odata sa dau de un loc cald. acuma stau la caldurica pe calculator si vreau sa ma plimb noaptea prin padure chiar daca e frig si din cand in cand 2 okisori mai sclipesc in noapte 
. carmen, daca ai fi continuat jobul din state ai fi simtit la fel despre el acuma?, sau ar fi devenit altceva? e adevarat ca fiecare pastreaza despre locurile pe unde a fost amintirile cele mai placute si dupa ani acestea pot da o aura de “mic rai” acelui loc. si acuma tin minte turele la straja, bodoganeala lui miki in gara din cluj ca merem la ski pe iarba si ca stie el bine ca asa va fi. si a fost cu iarba, si? eu tin minte ca a fost extraordinar, mai ales vanatoarea de dusuri libere din camerele cu baie de la etajele inferioare din cabana veche . credca am deviat unpic de la ce vruiam sa zic, defapt am si uitat ce vruiam sa zic ca am cazut in amintiri. sambata noaptea stateam intr-o pestera si asteptam sa ies sa merg la caldura, admiram rotocoalele de abur de la respiratia mea. cum se invarteau si apoi dispareau incet in fascicolul frontalei .. .pt cateva minute. ametitoare experienta, la propriu. in tot acest timp imi imaginam cum ar fi fost sa pozezi acest abur? oricum nu se putea surprinde racoarea galeriei, cizmele de cauciuc din picioare si simtamantul ca esti underground la peste o ora de mers pana la iesire.
