geOrrge’s experiences

uite ca am ajuns anul asta si in retezat, chestie la care chiar nu ma asteptam acum o luna dupa ce toata vara am colindat prin lume pe ruta paris-nyc. ei, ca sa incep povestea tre sa zic ca defapt tura de saptamana precedenta, cea cu muntii gilau, a fost una de antrenament pt retezat. am reusit sa ne adunam 9 oameni, astfel ca vineri dupa ce am umplut 2 masini cu oameni si bagajoaie ne-am urnit la drum. asta era vineri pe la 6 jumate seara. planul era sa ajungem la carnic la peste 230 km de cluj si undeva pe la 1000m altitudine. in mazgalici (asta e dacia proprietate personala) am intrat eu, anca cu peter si kinga cu mishu, ne-am dotat din start cu un mp3 player conectat la unica boxa fctionala din masina si am purces la deal peste feleac. inca de la inceput drumul se anunta zbuciumat din cauza publicului calator foarte plin de verva si in cautare de muzica dansanta, pe post de dj era kinga care era pe scaunu din dreapta fata. dupa un inceput mai confortabil cu un cd personal, in player au inceput sa intre cd-urile lui peter unde printre akcente si ozoni abia mai gaseai un guns ceva . prin alba iulia ceva trupe romanesti au reusit sa incinga rau spiritile pe bancheta din spate astfel ca aproape eram o discoteca ambulanta … orga de lumini mai lipsea, si taxa de intrare. bancheta a cedat si a iesit din locasul ei. totusi au fost multe plangeri legate de dj pt ca aceasta schimba prea des melodiile, pana sa zici stop la una, deja mai trecusera vreo 3 melodii, asa am si reusit sa ascultam un cd plin cu mp3-uri in … o ora probabil - bun record nu?. infine, am trecut si de hatzeg iar dupa 8 km am dat cu greu de raspantia spre carnic, noi am gasit-o, masina cealalta nu, asa ca i-am sunat sa-si mai domoleasca herghelia de sub bord sa sa revina la drumu bun … am uitat sa zic, in masina cealalta erau cipri, laura, alin si andreea. dupa inca 11 km de drum asfaltat si plin de curbe nesemnalizate am ajuns si la drumu de tara/munte, iar dupa o trecere peste un viaduct atarnat la peste 50m fata de firul vaii am reusit sa ajungem si la carnic. am parcat masinile, am pus corturile unii, unii s-au pus in masina mea si dai la somn.

sambata dimineata ne-am sculat si dupa ce am mancat si strans bagajele am plecat destul de tarziu pe traseu, era 11:20 parca. aveam programat un traseu destul de lung carnic - pietrele - gentiana - bucura, cu varianta de urcare pe vf peleaga daca ne permitea timpul. deci intre 1200-1500 m de urcat doar in altitudine, bagaje mari, cu corturi si mancare pe 2 zile, lumea nu toata antrenata. in fine am facut o scurtatura ocolind pietrele si iesind direct la gentiana, aici deja pierdusem deja contactul cu echipa din cealalta masina, astfel ca am zis ca ne revedem cu ei la bucura direct. am urcat destul de lejer, cu mici pauze de admirat padurea, ciupercile, cascadutzele, apoi odata iesiti in golul alpin ne holbam la creste. totusi norii au inceput sa apara din vale astfel ca varfurile se cam ascundeau. totusi atmosfera de la 1600m altitudine in sus era extraordina, umbre de soare, ceva norisori ce fugeau peste creste acoperindu-le partial si temporar. am facut poze la greu. cu mici probleme de respiratie pierduta am ajuns si in curmatura bucurei (2206m) pe la ora 6pm, dupa un urcus abrupt. aici am stat vreo juma de ora sa admiram caldarile glaciare ce se terminau in creasta principala, am vazut si echipa 2 la un lac sub noi, la cale de aprox o ora. cum nu mai aveam timp suficient sa urcam si pe peleaga am zis sa coboram direct la lacul bucura si sa punem corturile. sper ca in tura numarul 5 in retezat sa urc si pe peleaga. la lac am gasit cateva locuri bune de cort, cu ziduri de bolovani impotriva vantului asa ca am instalat repede casutzele noastre si ne-am pus la masa. au sosit si ceilalti intre timp cand deja se lasase intunericul, ne-am aberat cu cateva poze cu luna plina si ceva norisori, apoi ne-am pus la o tacla in cortul lui peter si al lui anku sa ne mai incalzim ca afara temperatura coborase cam mult sub 10 grade. in scurt timp deja scoteam randu doi de haine de pe noi . ne-am culcat destul de tarziu, mai ales ca eu cu alin ne-am holbat la pozele fiecaruia inainte sa ne ascundem nasurile in sacii de dormit.

dimineata ne-am sculat cu tunete si fulgere si o ploaie marunta, si noaptea mai plouase in cateva reprize. dupa mai bine de juma de ora nu am mai rezistat si am iesit afara sa-mi dezmortzesc oasele, credca am speriat ploaia ca s-a si oprit imediat. am mancat cu anca si cu peter la ei in cort, am strans rapid corturile asa semi-ude cum erau si am decis sa continuam planul initial si sa facem trecerea spre saua retezat prin poarta bucurei de unde sa coboram in valea stanisoarei si apoi la vale spre pietrele si mai departe spre carnic. am zis sa nu mai stam dupa echipa 2 si am luat-o la pas. am optat pt un traseu unpic ocolitor dar de pe care vedeam toate lacurile din caldarea bucurei astfel ca mergand prin ceata din cand in cand ni se dezvelea cate un lac, sau doua fix langa noi … foarte fain. inainte de taul agatat am facut jonctiunea cu traseul nostru chiar langa taul portii, dar asta dupa un urcus urat pe grohotis, apoi am inceput imediat un urcus abrupt spre poarta bucurei. de aici i-am zarit pe ceilalti ajungand si ei langa taul portii … optasera si ei pt aceasi ruta ca noi. dupa cateva probleme cu ploaia mocaneasca ce incepuse, plus un vant rece si ceata peste tot am trecut cu greu de traverseul dificil spre saua retezat. pietrele fiind ude nu aveai nici o siguranta pe ele, plus planul inclinat mare, plus ploaia, plus ceata, plus frigul … ma repet deja. in fine, am trecut cu bine si am zarit chiar si o parte din rezervatia gemenele printre norii care fugeau peste creste intr-o veselie. am coborat apoi in valea stanisoarei pe care am urmat-o la vale pana la pietrele fara mari peripetii, doar o masa rapida, ceva zmeura ca si desert, plus ceva cascadutze faine in partea finala. de la pietrele am luat-o la picior pe drumul de legatura dinspre carnic iar pe la 7 seara eram la masina. nu i-am mai asteptat si pe ceilalti, ora fiind deja inaintata, drumul lung si lumea obosita. evident ca pe drum a reinceput show-ul, asta chiar daca eu am refuzat sa mai bag mp3-ul in priza, au dibuit ei o caseta cu k-pital asa ca am ajuns repede la o atmosfera de discoteca, bancheta din spate rezista inca eroic. pe la 11 jumate noaptea descindeam in cluj odata cu extraterestrii din ozn-ul zdubilor.

va urma … dar nu stim inca ce

no uite ca am pus si pozele sus, sper sa va placa si povestea alaturata lor

ok, am reusit sa ne intoarcem de pe coclaurile muntilor gilau, dar nu fara urmari

am plecat de vineri seara impreuna cu misu si cu alin urmand sa dormim in capatul superior al maguri-racataului pana unde aveam de gand sa mergem cu masina. pe drum am fost socati de urmarile inundatiilor din zona, versantii erau taiati din 20 in 20 de metri de cate un un santz adanc taiat de torentzii de apa … impresionant. la un moment dat un perete de stanca intreg fusese spalat de un torent se pare destul de mare, imaginea lasata dandu-tzi cat de cat dimensiunea viiturii. ne-am asezat pe o lunca a somesului rece la timp pt a mai face corturile pe lumina, iar apoi am aprins un foc sa ne tina unpic de cald pt ca deja temperata coboara sub 10 grade noaptea. dupa o masa copioasa, un set de povesti si de poze in jurul focului ne-am culcat.

sambata ne-am trezit unpic inainte sa apara si anca cu peter care urmau sa ne insoteasca pe o bucata a traseului dupa care urmau sa se intoarca seara la cluj. am plecat prin cheile somesului carld cale de aprox 10 km pana la barajul cu acelasi nume, am sesizat ca valea salbatica ce am urcat-o cu misu in vara nu era cea care credeam noi, ci una mult mai sus … ramane pe altadata … de la baraj o cotim la stanga si parasim incet sectorul de chei intrand intr-o vale mai larga. urcam ce urcam pe acelasi drum pana ajungem la al doilea pod peste somesul rece de unde urma sa o luam pe valea irisoarei, pana aici am gasit vreo 10 marcaje in cele peste 3 ore de mers. era clar ca mai departe urmau sa fie si mai putine marcaje si ne faceam probleme daca ne vom descurca bine cu orientarea. pe la 4-5 ne-am despartit de anca si peter care au luat-o inapoi, iar noi am apucat-o pe un drum de care care urca drept in sus, eram abia la o altitudine de 1150 iar noi vruiam sa ajungem la peste 1600. ne orientam destul de bine iar dupa un urcus abrupt dam intr-un catun numit urasa. de aici pe descrierea de care ne foloseam se zicea ca trebuia sa intram prin padure pe un “drum frumos de care”. drumul era frumos, dar nu practicabil, padurea numai era padure ci o ramasita a unui bombardament aleator … aici dam si de un marcaj aiuristic dar care s-a dovedit apoi bun, si care ne-a scos dintr-o posibila mare incurcatura. am reusit intr-un final sa ajungem la alt catun numit dumitreasa de unde cu ajutorul indicatiilor unui localnic am apucat-o pe drumul corect, astfel ca in scurt timp am ajuns intr-un loc numit la tina care era urmat de muntele bogdanu unde ne gandisem noi sa punem tabara pt ca nu mai aveam nici timp nici resurse sa ajungem pana pe creasta muntelui mare. am gasit un loc perfect de corturi, plin de lemne de foc asa ca in scurt timp mancam de zor langa foc. noaptea parca nu a mai fost asa de friguroasa insa am avut ceva probleme cu somnul, astfel ca am reusit sa vad si rasaritul intr-una din pauzele de somn.

duminica ne-am trezit cu greu si destul de obositi dupa ziua precedenta, asa ca am decis sa o luam inapoi, pe alt traseu insa, si sa numai continuam pana pe creasta muntele mare. am plecat abia pe la 11 jumate credca si dupa ce am trecut peste varful dumitreasa (1638m) si am strabatut cateva poieni ne-am apropiat de Dobrin, un catun mai mare aflat in culmea muntilor, catun care are pana si biserica. inainte de el am facut o pauza intr-un loc de unde aveam o panorama superba spre valea ierii cu vaile adiacente ei si spre creasta muntele mare / baisoara. din dobrin am inceput sa coboram rau de tot, eram inca la peste 1500 si trebuia sa ajungem pana pe la 770. coborarea a fost luuunga si obositoare din cauza ca am umblat doar pe drumuri, si mai putin pe poteci, iar eu aveam si probleme cu bocancii ca ma cam rodeau. am ajuns pe la 5 jumate la masina, iar dupa o baita la picioare si schimbarea in sandale am luat-o la vale spre cluj, cu mici pauze de mancare si o inghetata.

cam atata a fost, wkndul viitor ar fi programat retezatul, dar sa vedem si de starea fizica a doritorilor … pozele apar si ele dar mai incolo unpic

azi am dat peste zapada in romania, ma rog nu eu personal ci altcineva. poza de aici va poate demonstra acest lucru, e vorba de o poza facuta acum un week-end parca, deci zapada in septembrie - e clar ca nu se va duce pana vine urmatoarea… sper ca si iarna asta sa aduca atat de multa zapada ca precedenta.

in wknd plec la munte, se pare ca la sortzi a iesit trascaul cu zona rametz, … iar pt wkndul alalalt se anunta o tura retezat sau rodna, yumiiii

gata, am publicat primul set de poze facute cu noul nikon … aici. e vorba de pozele dintr-o tura pe muntele mare, cu plecare din baisoara. 5 oameni, aprox 7 ore de hoinareala, vreme superba, iar norii … ce sa mai zic, se vad singuri.

ps. de ce stau oare milioanele alea in nyc in acel aer imputzit?