prin muntii gilaului
ok, am reusit sa ne intoarcem de pe coclaurile muntilor gilau, dar nu fara urmari 
am plecat de vineri seara impreuna cu misu si cu alin urmand sa dormim in capatul superior al maguri-racataului pana unde aveam de gand sa mergem cu masina. pe drum am fost socati de urmarile inundatiilor din zona, versantii erau taiati din 20 in 20 de metri de cate un un santz adanc taiat de torentzii de apa … impresionant. la un moment dat un perete de stanca intreg fusese spalat de un torent se pare destul de mare, imaginea lasata dandu-tzi cat de cat dimensiunea viiturii. ne-am asezat pe o lunca a somesului rece la timp pt a mai face corturile pe lumina, iar apoi am aprins un foc sa ne tina unpic de cald pt ca deja temperata coboara sub 10 grade noaptea. dupa o masa copioasa, un set de povesti si de poze in jurul focului ne-am culcat.
sambata ne-am trezit unpic inainte sa apara si anca cu peter care urmau sa ne insoteasca pe o bucata a traseului dupa care urmau sa se intoarca seara la cluj. am plecat prin cheile somesului carld cale de aprox 10 km pana la barajul cu acelasi nume, am sesizat ca valea salbatica ce am urcat-o cu misu in vara nu era cea care credeam noi, ci una mult mai sus … ramane pe altadata … de la baraj o cotim la stanga si parasim incet sectorul de chei intrand intr-o vale mai larga. urcam ce urcam pe acelasi drum pana ajungem la al doilea pod peste somesul rece de unde urma sa o luam pe valea irisoarei, pana aici am gasit vreo 10 marcaje in cele peste 3 ore de mers. era clar ca mai departe urmau sa fie si mai putine marcaje si ne faceam probleme daca ne vom descurca bine cu orientarea. pe la 4-5 ne-am despartit de anca si peter care au luat-o inapoi, iar noi am apucat-o pe un drum de care care urca drept in sus, eram abia la o altitudine de 1150 iar noi vruiam sa ajungem la peste 1600. ne orientam destul de bine iar dupa un urcus abrupt dam intr-un catun numit urasa. de aici pe descrierea de care ne foloseam se zicea ca trebuia sa intram prin padure pe un “drum frumos de care”. drumul era frumos, dar nu practicabil, padurea numai era padure ci o ramasita a unui bombardament aleator … aici dam si de un marcaj aiuristic dar care s-a dovedit apoi bun, si care ne-a scos dintr-o posibila mare incurcatura. am reusit intr-un final sa ajungem la alt catun numit dumitreasa de unde cu ajutorul indicatiilor unui localnic am apucat-o pe drumul corect, astfel ca in scurt timp am ajuns intr-un loc numit la tina care era urmat de muntele bogdanu unde ne gandisem noi sa punem tabara pt ca nu mai aveam nici timp nici resurse sa ajungem pana pe creasta muntelui mare. am gasit un loc perfect de corturi, plin de lemne de foc asa ca in scurt timp mancam de zor langa foc. noaptea parca nu a mai fost asa de friguroasa insa am avut ceva probleme cu somnul, astfel ca am reusit sa vad si rasaritul intr-una din pauzele de somn.
duminica ne-am trezit cu greu si destul de obositi dupa ziua precedenta, asa ca am decis sa o luam inapoi, pe alt traseu insa, si sa numai continuam pana pe creasta muntele mare. am plecat abia pe la 11 jumate credca si dupa ce am trecut peste varful dumitreasa (1638m) si am strabatut cateva poieni ne-am apropiat de Dobrin, un catun mai mare aflat in culmea muntilor, catun care are pana si biserica. inainte de el am facut o pauza intr-un loc de unde aveam o panorama superba spre valea ierii cu vaile adiacente ei si spre creasta muntele mare / baisoara. din dobrin am inceput sa coboram rau de tot, eram inca la peste 1500 si trebuia sa ajungem pana pe la 770. coborarea a fost luuunga si obositoare din cauza ca am umblat doar pe drumuri, si mai putin pe poteci, iar eu aveam si probleme cu bocancii ca ma cam rodeau. am ajuns pe la 5 jumate la masina, iar dupa o baita la picioare si schimbarea in sandale am luat-o la vale spre cluj, cu mici pauze de mancare si o inghetata.
cam atata a fost, wkndul viitor ar fi programat retezatul, dar sa vedem si de starea fizica a doritorilor … pozele apar si ele dar mai incolo unpic
