(a) la cluj
no ca am ajuns la cluj, de ce ne-am temut nu am scapat insa. astfel ca am fost retinuti peste 7 ore in vama pt perfectarea unor acte de import … asa eh, a fost o experienta ca sa zic asa - interesanta. defapt a fost socul care ne-a adus cu picioarele pe pamant romanesc 
.
practic spre aeroport in new york am mers cu un taxi condus de un saudit care pronuntza totul cu r-uri accentuate, si parca inadins folosea numa cuvinte ce contineau litera r 
, de abia ne-am inteles cu el asupra unor detalii. in aeroport la check-in am stat vo 10 minute de povesti cu tanti de la ghiseu care ne tot intreba de romania, cum se zice thank you, si alte chestii de astea … foarte haioasa tipa in orice caz. dupa asta cand am trecut si noi de verificari am fost perchezitionati foarte amanuntit. ne-am distrat pt ca ne-au pus sa mergem pe alt culoar pe unde numai era nimeni, am ajuns intr-un loc unde era blocata trecerea. de acolo am fost preluati de cineva, am trecut prin poarte cu bipuri si apoi ne-au rugat frumos sa mergem ca trebuie sa ne verifice bagajul de mana. in tot acest timp pe noi ne-au si perchezitionat, nu stiu ce cautau exact, da s-au uitat si la talpile picioarelor , poate vruiau sa stie numarul de la ciorapi … se pare ca nu aveau numarul nostru
avionul a plecat cu o mica intarziere din cauza ca era coada la decolare, cca un avion la 2 minute pe pista pe care eram noi. cum am plecat seara am prins apusul in aer, iar rasaritul l-am prins deasupra londrei (7 ore de zbor, 12 ore pe ceas din cauza schimbarii de fus orar). am schimbat usor avionu pt budapesta din care am admirat la nesfarsit norii foarte pufosi si faini de pe cer. nu am primit nimic de mancare, desi credca trebuia, credca din cauza grevei firmei de catering de la british airways au scos de pe meniu mancarea. in budapesta am stat unpic dupa microbuz dupa care am luat-o spre romania. am reusit sa dorm unpic, oricum vama cu romania m-a prins treaz.
in vama la romani am declarat ca avem ceva marfa pt import, ne-au trimis sa facem actele la un comisionar vamal in timp ce ei ne bifau pasapoartele. era tocmai ora schimbului de tura asa ca abia am gasit un comisionar care a zis ca avem nevoie de codul fiscal al firmei, l-am obtinut prin fax, dupa aia a inceput haosul. si-au dat seama ca marfa nu era sigilata si mai ales nu era intr-un autovehicul sigilat … geee, doareram cu microbuzu, si inainte fusesem prin 2 avioane. no bun, nu se pot face actele cica. incepem sa intrebam ce ar trebui ca sa putem trece, doar vruiam sa tranzitam marfa pana la vama cluj, si doar acolo sa perfectam importul defapt. no way, fara singilii nu se poate. intre timp vamesii au inceput presiunile asupra celor din microbuz, control de bagaje - ca tot stateau acolo dupa noi - asa ca dupa nici 2 ore de fugit, telefonat si altele am ramas si cu bagajele in bratze si fara mijloc de transport spre cluj. ok, let’s get easy now dar nu prea se putea, schimburi de replici mai dure cu unii, presiuni sa ne mutam din zona aia, in partea internationala a vamei. ok, se rezolva cateva legaturi telefonice, aflam insa intre timp ca practic si daca s-ar putea rezolva ceva, ne trebuie masina ca fara nu se poate. ok, kafka e la el acasa deja. stam acolo, cica nu putem trece canu avem sigilii, dar nici sigilii nu putem primi ca nu avem masina … so, thank you kafka. pana la urma ajung la seful de tura al vamesilor si dupa cateva explicatii si vo 15 minute de asteptat imi spune ca tre masina sigilabila si se rezolva, gasesc masina de asta da numa pt a doua zi dimineata (era deja intre 9-11 seara creca). ok, mergem pe ideea asta dar incerc sa putem iesi noi doi macar fara marfa sa putem dormi la ceva hotel … marfa nu se poate lasa la vama, in depozitele ei poate fi retinuta numai marfa de la persoane particulare, ori a noastra era pe firma … mai trece vo ora de replici cu vamesii, telefoane, etc. ma cheama iara sefu’ de tura, “ok, fa rost de orice masina si va fac actele, chiar daca nue masina sigilabila, sa poata merge numa la cluj la vama a doua zi”. demn it, unde naiba sa gasesc masina la ora 12 noaptea. cica la 200m in partea romaneasca sunt rechini, dau sa ies sa caut da nu aveam pasaport, ma duc sa-l recuperez da nu stiu de unde. reiauasadar povestile cu vamesii in cautarea pasaportului meu (gand macabru: sper ca nu lau luat din gresala cei din microbuz) - NU!, phiu, dupa ce a intervenit iara sefu de tura la un vames gras si magar am primit pasaportul. ok, hai dupa masina … chel peste tot, numa masini cu oameni ce trecusera de vama, si masini ce urmau sa fie importate in tara. intru intr-un comisionariat vamal unde vazusem niste tipi mai de-ai casa parca si intreb unde gasesc o masina pt cluj. se ofera unu de acolo, ce tocmai isi facea actele pt tirul lui, intelege problema mea si cere un pret rezonabil, mai trebuie sa stam insa 2 ore pana termina cu tirul lui, si pana ne facem noi actele. infine, stam linistit si noi, ne mai impunge numa grasu’, alt vames insa ne ofera un sandwich si un snickers (wow, exista si oameni aici). apare si omu nostru cu masina lui mica, facem actele si la 3 jumate dimineata plecam din vama cu actele in regula … woooh. la cluj ajungem pe la 7 dimineata dupa o mica masa langa negreni, predam lucrurile si la 10 a.m. ma arunc in pat la somn, dupa aproape 33 de ore de calatorit.
the end (continuarea in viitoarele rubrici ale blogului)
