…/geOrrge’s experiences

fix 3 ani de zile (si o zi) de cand am descins pentru prima oara pe pamant american - la new york. cu un aparat foto intr-o mana si cu multa curiozitate in cealalta am zis ca trebuie sa le spun si la prieteni ce si cum (cum o faceam de multe ori deja, prin email insa). si uite asa s-a nascut acest blog.

de o vreme am tot adunat chestii interesante de citit, in special mi-au placut doua jurnale din cuba si de pe amazon (asta nu l-am citit complet inca). ma atrag povestile din locuri mai exotice, unde putini s-ar gandi sa mearga. ca sa numai zic de locuri asa zis de nevizitat, vezi acel jurnal de prin cernobal facut de o motociclista (nu il mai gasesc acuma). sa revin insa la ce vruiam sa recomand:
- cuba: 1, 2, 3, 4
- amazon: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12

ps. ca si bonus un jurnal in derulare de pe un santier de constructii din bucuresti , haios: 1, 2, … urmariti hotnews.ro pentru viitoarele episoade.

prima oara am auzit de nick cave odata cu videoclipul la weeping song, cu cei doi in barca care plutea in valurile de folie neagra de plastic si cantand un cantec ciudat dar foarte captivant - mi-a ramas intipariti in memorie pana in ziua de azi. au trecut niste ani si a aparut albumul murder ballads cu al lui hit where the wild roses grow si brusc mi-am reamintit de nick cave. stiu ca atunci ne-am cumparat (eu cu fratemeo) si caseta cu albumul … dar care s-a pierdul la un moment dat. pana atunci tot ce era legat de nick cave era negru si in ceata pentru mine, nu puteam sa imi amintesc alte melodii in afara de cele doua … pana prin 2001, cand mi-am facut rost de mai multe albume ale lui si am inceput sa il ascult tot mai mult si tot mai captivat de voce, versuri, muzica … de tot defapt. mai jos cateva videoclipuri, in ordine: henry lee, i had a dream joe si fifteen feet of pure white snow.

musai sa ascultati si Carny, nu are videoclip oficial dar unii i-au facut pe youtube, creca e melodia ce m-a uimit cel mai mult de la nick cave.

ziceam acum vreo 2 povesti ca am uitat sa va zic si cateva date despre traseele ce le-am facut in rocky mounatin national park. nici unul din trasee nu a fost sub forma de circuit, astfel ca am mers si ne-am intors cam pe acelasi drum de fiecare data. iata si traseelor:

ziua #1:
- traseu: Bear Lake (2888 m) - Nymph Lake - Dream Lake (3017 m) - Emerald Lake (3072 m) - [inapoi la Dream Lake] - Haiyaha Lake (3115 m) … inapoi la Bear Lake
- diferenta nivel: 288 m
- lungime: 9 km

ziua #2:
- traseu: Glacier Gorge: Bear Lake (2888 m) - Alberta Falls - Mills Lake (3029 m) - Black Lake (3237 m) - Frozen Lake (3532 m)
- diferenta nivel: 644 m
- lungime: 19.5 km

ziua #3:
- traseu: Bear Lake (2888 m) - The Loch (3103 m) - Timberline Falls - Lake of Glass (3298 m) - Sky Pond (3322 m) - [inapoi pana aproape the The Loch] - Andrews Tarn (3471 m)
- diferenta nivel: 734 m
- lungime: 18 km

si ca surpriza finala niste panorame . nu sunt perfecte, defapt e prima oara cand ma apuc sa lipesc poze pt a face panorame din ele. pentru a le vedea complet doar tineti mouse-ul pe marginea in care vreti sa va duceti, sau dati click pe manuta din coltul stanga-jos si trageti de poze in ce parte vreti.

Longs Peak

Ioana pe traseul spre ghetarul Andrew

Continental Divide - creasta muntoasa ce imparte continetul american in doua
dreapta (spre stanga): Never Summer Range (Lead Mountain - 3821 m, Mt. Cirrus - 3901 m, Howard Mountain - 3901 m, Mt. Cumulus - 3878 m, Mt. Nimbus - 3873 m, Mt. Stratus, Baker Mountain - 3777 m)
stanga (spre stanga): Mt. Ida - 3931 m, Mt. Cracktop - 3889 m, Mt. Julian - 3940 m, Terra Tomah Mountain - 3876m

Valea cu soseaua Old Fall River

a sosit si ultima zi a excursiei, duminica. dupa un somn adanc si care parca numai vruia sa se termine, ne-am trezit intr-un final dupa ora 8. cam tarziu dar tot aveam timp berechet, nu trebuia sa fim inapoi in Denver pt avion decat la 9 seara. totusi dupa o leneveala mai lunga am decis sa numai facem nici un traseu din lista celor propuse pt ultima zi, ci sa ne odihnim privind muntii din masina. eram multumiti de traseele din celelalte trei zile si simteam ca avem nevoie de o pauza de la atata umblat. dupa ce ne-am strans catrafusele si le-am indesat din nou in bagaje la locul lor pt drumul cu avionul si am donat la cei din camping vreo 12 sticle de apa ce ne erau in plus, am purces la drum pt a vedea si restul soselei incepute in prima zi - Trail Ridge Road.

cum era duminica evident era si mai multa lume peste tot, ne-am fofilat insa bine printre masini si am sarit peste bucata deja vazuta si am inceput opririle pt privelisti doar pe partea superioara. am avut din nou parte de multe caprioare, cerbi cu coarne imense, creste inzapezite si nu in ultimul rand multe multe flori de munte. ne-am oprit la “oficiul” turistic din varful soselei, loc unde se termina si alta sosea dar neasfaltata, Fall River Road. aici ne-am invartit o gramada prin magazinul de suveniruri si am urcat pe o poteca plina ochi de lume. am mai tras o ultima privire de ansamblu asupra intregului parc si am luat-o incet inapoi la vale.

cum era amiaza am zis sa ne oprim in estes park sa mancam ceva la un restaurant si apoi sa o luam pe o ruta ocolitoare spre Denver, ruta care ne oferea si mai multe peisaje de privit. in estes park am gasit cu greu un loc de parcare, de apreciat insa multimea de parcari gratuite (pt maxim 3 ore). ne-am plimbat incetuc prin centrul oraselului de munte si am admirat vitrinele la miile (exagerez unpic) de magazinase cu suveniruri, iar dupa o selectie intre ofertele de restaurante am ales unul italian. dupa ce ne-am mai tras sufletul si am simtit cu adevarat ca ne-am intors in civilizatie am purces la drum, dar asa incetuc pe langa munti sa-i mai privim unpic.

nu as putea spune ce ne-a placut mai mult in excursie: crestele muntilor, lacurile glaciare, zapada, multimea de animale sau florile de munte … credca cea mai placuta a fost senzatia de a fi la munte, senzatie care e greu de descris in cuvinte. o simti insa doar cand esti pe ceva poteca departe de sosele si orase.

vezi toata galeria de poze »

- sfarsit -