geOrrge’s experiences

Am zis sa fac un mic colaj (dati click pe el pentru a-l vedea mare) cu ceea ce am facut prin 2009. A fost un an destul de plin pt noi, multe excursii (ca de obicei), lume noua intalnita, locuri frumoase vazute: revelion la Paris, vizitat Marele Canion, vizita parintilor Ioanei, un Paste impreuna cu o gramada de romani (20), gasit oameni iubitori de munte si prin Oklahoma, record absolut de zapada in Oklahoma (35 cm), multe lectii de dans (la unele din ele Ioana m-a cam tarat dupa ea ), multe mancaruri interesante gatite de noi, si altele.

Planuri pt 2010?… Foarte multe, o tura la schi iarna asta, cat mai multe excursii din nou si poate poate terminarea doctoratului de catre Ioana.

Cine ar fi crezut ca se poate asa ceva, zapada de 35cm in Oklahoma City in seara de Craciun? Ei bine, s-a intamplat si nu putem spune ca ne-am suparat prea tare , chiar daca a trebuit sa amanam cu o zi petrecerea de Craciun la care fusesem invitati si implicit si schimbul de cadouri programat cu aceasi ocazie.

Ziua de ajun a inceput promitator cu ploaie si gheata, pt ca undeva pe la 11 dimineata sa se transforme totul in fulgi imesi de zapada. Partea proasta a fost vantul f puternic care a viscolit zapada de numa-numa. In orice caz, pe la 4 dupa-masa, afara erau troiene de zapada serioasa iar traficul in oras paralizat aproape complet. Multi au ajuns sa-si faca Craciunul in mall, sau prin diverse hoteluri in zonele unde au ramas blocati. Noi am incercat sa mergem la alti romani pt o mica petrecere de Craciun, dar dupa 2 ore de munca cu nametii si gheata am reusit sa mutam masina (cea mai buna la indemana pt asemenea conditii) cu 4 metri de la locul unde era parcata.

Pana la urma am ajuns la petrecerea cu pricina cu o zi intarziere, 6 oameni buluciti intr-o singura masina care si ea saraca cam dansa pe strazile necuratate. Am si avut cateva peripetii cand masina a vrut sa faca brusc stanga si sa se opreasca pe sensul celalalt intr-un morman de zapada. Evident ca seara nu ne-am mai putut intoarce acasa ca inghetasera toate strazile din nou.

Dupa 5 zile zapada este inca peste tot, strazile s-au mai curatat si se poate circula acuma. Astazi se asteapta din nou ceva zapada proaspata, asa ca avem mari sanse sa ne prinda anul nou cu zapada pe jos

PS. Din poze lipseste cadoul principal ce l-am primit de la mos, o oala de fondue … mmmmmm, functioneaza perfect

vezi toata galeria de poze »

Dupa luni de zile de exercitii si repetitii iata rezultatele (speram ca ne scuzati de lipsa de stiri din ultima vreme). Va dorim Sarbatori Fericite si un Mos Craciun plin de daruri !!!

Send your own ElfYourself eCards

Send your own ElfYourself eCards

Send your own ElfYourself eCards

Send your own ElfYourself eCards

Send your own ElfYourself eCards

nu e nici o metafora in titlu, chiar am fost in barlogul diavolului (Devil’s Den State Park, Arkansas) si chiar de halloween, adica week-endul ce tocmai a trecut. Ioana chiar isi facea griji sa nu aiba careva idei proaste de sperietori pt ca urma sa mergem cu cortu in spate impreuna cu ceva oameni de la un club de plimbareli din oklahoma. se pare ca persoanele cu care am fost au fost chiar de treaba, asa ca ne-am simtit bine si ne-am bucurat de vremea foarte frumoasa ce am avut-o.

tura a insemnat in parcurgerea unui traseu de ~12 mile (~20 km) prin muntii Ozark undeva la marginea dinspre Oklahoma a statului Arkansas. se pare ca ducem lipsa mare de mers cu rucsacul si cortul in spate pentru ca nu a fost chiar floare la ureche, dar nici poteca nu ne-a ajutat foarte mult. frunzele acopereau destul de bine poteca astfel ca era greu sa observi pe unde sunt pietrele ascunse - si erau destule. pe langa asta cu o zi inainte plouase foarte mult, asa ca in multe locuri o luam pe langa poteca pentru a ocoli baltile mari sau chiar zone de noroi. totusi vremea in cele doua zile a fost foarte frumoasa, soare, senin si undeva pe la 18 grade. seara de sambata am pus cortul cu totii la confluenta a doua paraie, si dupa ce am mancat fiecare ce si-a adus ne-am pus la povesti in jurul focului pana pe la 11 noaptea unii. ne-a ajutat si luna plina si multele povesti cu iz de halloween. defapt acestea au constat in cum sa diferentiem daca in timpul noptii va veni in vizita un big-foot (yeti al padurilor), un extraterestru sau clovnul de la McDonalds. pentru linistea voastra iata si semnalele: big-footul vine aruncand cu pietre (dar mici astfel incat sa sara inapoi din panza de cort) inspre cort si scotand sunete de bufnita, extraterestrul vine aruncand cu betigase (insa cum e mic si cu capul mare nu poate fugi bine prin padure, plus are nasul mic si isi pierde usor respiratia), iar clovnul vine aruncand ba cu nasuri rosii de clovn ba cu bilele cu care face jonglerii … numai stiu insa daca si scoate ceva sunete. oricum multi au zis ca le-ar fi mai frica de clovnul de la McDonalds decat de big-foot.

duminica am facut restul traseului insa nu fara mici peripetii cauzate de o catarare pe niste bolovani pe care curgea apa, sau de zecile de copaci cazuti fix pe poteca, transformandu-ne plimbarea intr-o veritabila cursa cu obstacole. am razbit totusi inapoi la masini unde am mai facut o poza cu tot grupul, am mancat toti cate un hamburger in cinstea plimbarii si am plecat catre cashile noastre. noi insa am fost mai cu mot si am urcat pe cel mai inalt punct al statului Arkansas. acesta e pe muntele Magazine si e accesibil cu masina. am ajuns numai bine fix dupa ce apusese soarele, dar tot ne-am bucurat de piesajul rosiatic.

vezi toata galeria de poze »