geOrrge’s experiences

a mai aparut un set de poze din excursia noastra in Yellowstone. toate sunt facute de Narcis si am zis sa le folosesc cu nerusinare pentru a va arata cam cum mai aratam eu si Ioana.

cu ocazia asta lansez oficial si zvonul ca f probabil acest blog va vedea chestii noi tot mai rar, sau chiar deloc. dupa 5 ani si cateva zile am ajuns sa pierd aproape in integime entuziasmul de la inceperea lui. probabil va aparea un blog nou in urmatoarele 12 luni care f probabil va fi in engleza, dar intai trebuie sa gasesc un nou scop pt a scrie. nu voi renunta insa la publicarea de poze pe albumul de pe picasa: http://picasaweb.google.com/georrge.com si tot felul de tampenii in engleza pe contul de facebook: http://facebook.com/georrge

Album “Noila Yellowstone”

dupa ce in 2008 am vizitat Rocky Mountains National Park, iar in 2009 am fost in Marele Canion, am zis ca si anul asta trebuie sa tinem stacheta sus. a iesit Yellowstone, sigur ati auzit de el: geysere, bizoni, vulcani noroiosi, … 10 zile a durat toata excursia, insa pe langa Yellowstone am impachetat frumos si Mt. Rushmore (muntele cu cei 4 presedinti americani sculptati in stanca), Devils Tower, Grand Tetons plus o gramada de sosele pitoresti (scenic highways) … in total 5600 km de drumuri batute cu masina, plus alti vreo 30-40 km de poteci batute la picior. nu o sa va plictisesc insa cu multe povesti pt ca pozele arata cel mai bine ce am vazut si daca a meritat sau nu totul .

ceea ce poate ne-a placut cel mai mult a fost multimea de animale salbatice ce le-am vazut: sute de bizoni, caprioare de toate felurile (white tail deer, elk, pronghorn), 3 ursi negrii, o ursoaia grizzly cu 2 pui, un moose (cerb lopatar), vreo 15 capre (mai exact bighorn sheeps) un coyot, vreo 2 vulpi, un vultur plesuv, un osprey (nu stiu denumirea in romana), cateva marmote si muulte veverite de feluri diferite (ground squirrel, chipmunk, pika, …). si acuma albumele de poze in ordine cronologica:

1. Mt. Rushmore & Devils Tower
2. Marele Canion al Yellowstone-ului
3. Mt. Washburn
4. Cascada Tower, Lacul Pierdut si Copacul Pietrificat
5. Soseaua Beartooth (dinte de urs)
6. Geysere, geysere, geysere, …
7. Izvoarele termale Mammoth si zona de geysere Norris
8. O scurta privire la Grand Tetons, si un mic traseu pe langa Jenny Lake

si pentru ca am inceput saptamana asa de promitator, a trebuit sa o terminam la fel. initial aveam planuri sa mergem cu bicicletele la un lac, dar oboseala de la cheful de cu o seara inainte ne-a facut sa preferam niste somn in plus. numa bine ca ne trezim cu un telefon de la ciprian care stia de planul cu biciletele si lacul si vruia sa ne anute ca vine o furtuna puternica fix peste lacul cu pricina. ei bine nu eram la lac, dar furtuna se indrepta si spre zona de oras in care stateam noi asa ca dupa ce am analizat radarul si ce ziceau cei de la teveu, am zis ca mai avem un sfert de ora aproape suficientpentru o plimbare rapida in cartier cat sa luam niste aer. numa bine am vazut cu ochii nostrii norii foarte negrii de deasupra capitoliului, elicopterele televiziunilor stand cu ochii pe furtuna si nu in ultimul rand am fost insotiti tot timpul de tunetele parca in asteptare. nu terminam jumate din plimbarea normala ca simtim cum aerul se raceste brusc si o briza cu miros de ploaie ne ajunge din urma, asa ca hai la fuga spre casa ca vine ploaia sigur. iar dupa cum arata totul urma sa fie o ploaie care ne-ar fi murat in 2 secunde. eram relativ aproape de casa, norocul nostru, pt ca nu am intrat bine in cladire ca s-a pornit vijelia si la noi. afara nu se mai vedea mare lucru, grindina cadea in prostie iar marea noastra grija era sa nu vina grindina foarte mare sa ne sparga geamurile la masina parcata afara.

am fost norocosi (daca va uitati pe harta de mai sus noi stam undeva intre zona cu grindina de peste 4 inch si Del City dar sub zona cu grindina de 1.75 inch), am avut grindina relativ mica, dar suficienta sa acopere partial iarba din spatele cladirii. altii unpic mai la nord (~ 1km) nu au fost asa norocosi si s-au trezit cu masinile sparte si indoite, casele ciuruite, totul in mai putin de jumatate de ora. unele zone au avut parte de bucati de gheata de 10cm in diametru, altele de un strat gros de gheata care a acoperit totul de parca ar fi fost iarna.

dupa cum poate deja v-ati dat seama, poza de sus prezinta traseul urmat de furtuna si marimea grindinii in inch, in pozele de mai jos se poate vedea ce strat de gheata s-a depus in anumite zone ale orasului. cu filmul de mai jos aveti rabdare pana pe la minutul 1:40 pentru a vedea intensitatea grindinii, daca vreti puteti da si pe mute

aveam mari sperante ca poate si anul asta sa avem un sezon furtunos slabut, insa dupa saptamana trecuta toate aceste sperante s-au cam spulberat. cum spuneam si in titlu, luni am avut parte de tornade. credca inca numara la ele si acuma cei de la centrul meteo, insa in mare au fost cel putin 12 tornade in tot statul, din care 5 au fost in jurul la Oklahoma City. majoritatea au fost deja analizate si au fost gradate cum urmeaza: doua au fost de gard 1, una de de gard 2, 4 de grad 3 si doua de grad 4. ca si cutremurele, si tornadele au o scala de gradatie si se noteaza de la EF 0 pana la EF 5 (EF = Enhanced Fujita). se pare ca noi am ales foarte bine zona de oras in care sa stam si pana acuma nu am avut parte de nici o problema majora, dar alte zone ale orasului nu au acelasi noroc, s-ar putea spune ca sunt batute de soarta pentru ca daca o tornada trece prin oras inseamna ca sansele sunt foarte mari ca sa treaca prin una din acele zone. daca totusi scapi de tornada, poti avea parte de grindina care vine cu aceeasi furtuna si sa iti provoace ea pagube. si nu vorbesc aici de grindina cum se vede in romania, de marimea unui bob de strugure, ci grindina care poate ajunge sa fie mai mare decat o minge de tenis. iar daca ai parte de grindina asa de mare, poti ramane cu acoperisul la casa ciuruit rau de tot.

in prima imagine de mai jos puteti vedea harta tornadelor din ziua de luni, iar in a doua se pot vedea foarte bine furtunile pe radarul meteo. vedeti cum fiecare are un carlig la coada? asta inseamna ca exista sanse foarte mari ca acea furtuna sa aiba si o tornada cu ea.

Desi aflati la o aruncatura de noi, si chiar daca am trecut prin ei de vreo 4-5 ori in cei 4 ani de cand suntem aici, am reusit cu adevarat sa descoperim frumusetea M-tilor Wichita abia in aceasta primavara. Aflati in sud-vestul statului Oklahoma, acesti munti batrani de aprox. 500 mil. ani atrag in primul rand prin rezervatia de bizoni si vaci cu coarne lungi (longhorns) si prin drumul ce te urca in spirala pe vf Mt. Scott (al 3-lea ca inaltime din Oklahoma). Din goana masinii nu vezi decat preeria punctata de turmele de bizoni sau vaci si marginita de niste munti sfaramati de trecerea anilor, cu totul altceva insa poti vedea daca te dai jos din masina si te duci pe unele din putine poteci marcate.

In aceasta primavara am avut ocazia, pana in acest moment, sa facem trei trasee diferite prin acesti munti. Prima a tura a fost impreuna cu un grup organizat de un magazin de munte din oras. 33 de oameni ne-am adunat intr-o sambata inorata de februarie pentru un traseu de aprox. 8km. Chiar fara verdeata traseul a fost frumos, am avut parte de zone de canion, treceri peste paraie, o turma de bizoni la 50 m de poteca, vaci cu coarne lungi pe partea cealalta a canionului, doi copaci taiati frumos si uniform de dintii unor castori, …

A doua ocazie nu am putut-o rata sub nici o forma, un traseu nemarcat prin zona speciala a rezervatiei: Charon’s Garden. De data asta am mers cu un grup de oameni dintr-o mica asociatie de muntomani, un fel de Alpinet daca vreti, Oklahoma Outdoor Network. Pot spune cu acest traseu ne-a facut pe amandoi sa zicem ca am gasit in sfarsit frumusetea Mtilor Wichita. Dupa un inceput relativ lejer de traseu, am intrat pe un mic canion, am trecut peste o cascaduta si am ajuns la poalele vfului Elk Mt. (691 m) insa pe partea dificil de urcat. Aici ne-am jucat unpic prin asa numitele camere de bolovani. Ce sunt acestea de fapt? Spatiile goale dintr-un morman mare de bolovani de dimensiuni uriase. Dupa ce am trecut peste acesti bolovani, prin cel mai accesibil loc, si ocolind la stanga versantul am intrat pe o alta vale care ne-a intors incet la gura vaii cu bolovani. Nici de data asta nu am ratat animalele salbatice, am vazut 3 caprioare si cu 200 m inainte de parcarea pt masini am gasit poteca blocata de un bizon ce pastea linistit. A trebuit sa-l ocolim respectuos printre brusturi si scaieti.

Week-endul trecut am zis sa mai facem un traseu, am ales poteca de urcare pe vf. Elk Mountain. De data asta grupul a fost format din mai multi romani ce ne stim in zona. Am fost 14 persoane cu varste intre o luna (1 luna) si 59 de ani (sper ca nu gresesc) insa pot spune ca nu ne-am miscat deloc rau. Aveam oricum tot timpul din lume pt ca traseul era relativ scurt. Pana sus pe varf, un platou defapt, poteca a fost relativ banala, ne-am delectat insa cu panoramele asupra preeriei de sub noi, cu florile de primavara ce se iteau din poteca, si cu cele doua soparlite gulerate specifice zonei. Sus pe “varf” dupa setul normal de poze cu toti catarati pe ceva, cativa dintre noi am plecat sa exploram platoul plin de bolovani uriasi cu speranta sa gasim o arcada ce o vazusem in tura precedenta. Nu am gasit arcada, insa plimbarea printre si peste bolovani a meritat din plin. Citeam acuma cateva saptamani, intr-o carte despre acesti munti, ca ar exista o ruta de pe acest varf printre mormanul de bolovani pana in zona cu camerele de care vorbeam in traseul precedent. Deci asa sa va inchipuiti ca sunt acesti munti, multi bolovani unii peste altii, unii mai mici, altii uriasi de-a dreptul.

Atat am explorat pana in acest moment, dar vrem mai mult si cu siguranta vom incerca sa profitam de vremea primavarateca inainte ca arsita sa puna stapanire si sa ne faca sa stam prin case.

Album Charon’s Garden »

Album Elk Mountain »